O viata Dificila , partea a X-a

  Dupa ce am stat cateva minute si am plans , m-am linistit . Alex a venit si ea laga mine .
- Jane , imi pare rau . Sincer . Te rog spune-mi  ca vom fi din nou prietene . Spune-mi ca ma ierti . Te rog !
- Alex , tu esti singura , si cea mai buna prietena a mea . Credeam ca si eu sunt prietena ta ! De ce nu mi-ai spus ?
- Am crezut ca daca iti spun de la inceput , nu vei mai vrea sa fim prietene . Dar , oricum , nici Taylor nu a vrut sa stie cineva de la scoala .
- Dar ... cum e posibil ? Am crezut ca il urasti la fel de mult ca mine !
- Il urasc . Dar il si iubesc . Asta e . Nu ne putem alege familia .
- Ce ? Stai ! Ce familie ? Despre ce vorbesti ? Credeam ca Taylor e ...
- E fratele meu ! Dar tu ce credeai ? Credeai ca .. eu si ... NU ! Niciodata ! Cum te poti gandi la asta ? Poate ca sunt eu o tradatoare care isi raneste si minte prietena , dar nu as trada-o niciodata asa . 
- Scuze . Eu am crezut ...
- Eu trebuie sa-mi cer scuze , ca nu ti-am spus de la inceput . Imi pare rau ! Ai putea vreodata sa ma ierti ?
- Sigur ca da . spun eu .
Apoi , amandoua ne-am imbratisat si am intrat in casa .
- Buna mama ! striga Alex inspre femeia frumoasa din bucatarie . Ea e Jane .
- Buna ziua , spun eu . Era foarte frumoasa . Si parea destul de  tanara .
- Buna copii . Ce bine imi pare sa te cunosc insfarsit , Jane . Alex ne-a spus atatea lucruri despre tine , incat ma gandeam cand te va invita la noi , spuse femeia cu un zambet bland .
- Bine mama , noi mergem in camera mea .
- Vreti niste gustari ? intreba femeia .
- Da . Ar fi minunat ! striga Alex in timp ce ma lua de mana mergand spre camera ei .

 Am intrat in camera ei si era  superba ! Era atat de mare , spatioasa si moderna . Avea un pat imens , un birou , un leptop , un tv , si  o baie proprie . Pe langa astea , mai avea o usa uriasa . Dar nu avea nici un dulap . Avea cateva rafuri cu carti si CD-uri pe pereti , si o oglida imensa .
  Alex ma vazut ca ma uitam ca o idioata prin camera ei , asa ca a inceput sa vorbeasca .
- Acolo e dulapul meu cu haine , spuse Alex aratand spre usa uriasa . Matusa mea e creatoare de moda , asa ca imi trimite saptamanal multe haine la moda . Nu prea ma omoara pe mine moda , dar sunt chiar dragute , continua ea .
- Waw ! Camera ta e ... imensa , si arata .. waw ! spun eu
- Merci ! spuse ea rosind . Acum , sa lasam astea . Avem treaba , continua ea .
- Treaba ? Ce treaba ?intreb eu .
- Pai planul nostru de razbunare nu se va face singur , sa stii !
- Alex , te-am rugat ! ma plangeam eu . Nu mai vroiam atata razbunare .
- Jane , uite . Stiu ca ti-e teama , dar trebuie sa ai curaj . Daca lui Spiderman i-ar fi fost frica sa-si foloseasca puterile ? Daca lui Superman i-ar fi fost frica de criptonita si ar fi renuntat la a mai salva Pamantul ? Sau Batman , sau Femeia Fantastica , sau ...
- Alex ! Astea sunt povesti . Nu sunt personaje reale .
- Stiu , dar ce vreau eu sa spun este ca  , fara lupta nu ai cum sa castigi .
- Dar Alex ... incercam eu sa ma milogesc .
- Nici un dar ! Am deja planul perfect . Spuse ea etalandu-si zambetul ei malefic .
 Asta e ! O luam de la capat !