Epilog

Da , stiu, dupa ce v-am lasat atat in suspans, acum vin cu EPILOGUL !!!! Nu ma urati va rog :(
Si trebuie sa va aduc la cunostinta ca multe dintre frazele din postare sunt citate din cartile Twilight, deci ideile nu-mi apartin ! Be de alta dar nu vreau sa fiu aretata pentru plagiat :))
Eu sper sa va placa si va invit si pe celalalt blog al meu  Stephany`s blog in caz ca nu il stiati unde am mai multe ficuri si oneshot-uri si poezii , si multe altele ( acela fiind blogul meu principal ) . Nu ca mi-as face reclama :)) Insa este doar in caz ca va place cum scriu si mai vreti sa cititi alele :)
Gata, gata , am tacut si va las sa lecturati :)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Bella POV:

Imi aminteam vag cate ceva din viata mea, iar printre acestea, si un barbat de-a dreptul frumos, dar neobisnuit de uman. Mintea mea recunostea acea persoana, dar parca nu ii putea atribui si un nume.

  Apoi, imi amintesc ca am zacut in intuneric mult timp, incercand sa ma agat de orice lucru marunt ce mi-l puteam aminti. Iar apoi, durerea m-a lovit din nou. Era ca si cum intreg corpul imi era in flacari, arzand cu o asa intensitate, incat ma facea sa urlu si sa implor dupa moarte. Inima mea batea intr-un ritm nebunesc , imprastiind parca focul prin tot corpul meu, fiecare vena, pulsandu-mi de durere.

 Iar apoi, dupa cateva ore ce mi s-au parut o eternitate, focul a inceput sa se retraga. Se retragea cu pasi ce nu sovaiau, inapoi catre inima, pana cand intreg corpul mi-a fost eliberat de foc. Inima mea a mai batut de 2 ori, dupa care s-a oprit de tot.

 Acum stateam pur si simplu, naucita de confuzie, gandindu-ma daca eram moarta.

Dar, eram nicaieri, si era intuneric.  Cu o ultima sfortare, am reusit sa-mi aduc aminte ultimele minute din viata, si in principiu, tot filmul vietii mele mi s-a derulat prin minte , ca o carte abia citita.

 Imi amintisem ce eram, si mai ales ce m-a omorat. Imi amintisem si ca Edward murise chiar inaintea mea, si imi mai amintisem si confesiunile vampirului vanator. Atunci, parca ceva s-a rupt in mine, la gandul ca Edward nu mai exista. U ca l-as fi iubit... de fapt, nici nu stiam ce simtisem pentru el, insa stiu doar ca moartea lui mi-a adus o mare durere in inima. Parca toata fiinta mea tanjea sa verse o lacrima, dar ochii mei erau prea secati.

Ma intrebam cu oare aratam . Cel mai probabil ca un morman de cenusa inca fumegand.

 Dar apoi, am inceput sa aud. Tot ce ma inconjura. Fosnetul frunselor in timp ce vantul adia printre crengi, sunelele animalelor din padure , si chiar puteam sa miros iarba si roua , si praful din aer .

 Apoi, cativa pasi pe o podea ce se afla undeva sub mine. Cred ca un etaj inferior, ori ceva de genul. Ceea ce m-a dus cu gandul la faptul ca ma aflam intr-o casa. Cel mai probabil la un etaj, iar jos, la parter se mai afla cineva. Sau mai multa lume, dupa sunetele pasilor.

Apoi am auzit vocea catifelata de neconfundat, a carui imagine mi-a aparut imediat in minte:

-         Alice, cat mai are ?  intreba el. Multumesc, raspunse gandului lui Alice probabil.

Dar eram intrigata. Intrigata de faptul ca nu spusese cu voce tare sa aud si eu. Intrigata de faptul ca el era aici, desi nu era posibil.

-         Bella! Sopti el usor aproape de urechea mea. Bella, te rog deschide ochii, ma ruga el pe un ton implorator.

Vroiam sa strig ca nu stiam daca pot, doar ca imi era teama ca vocea mea sa fi pierit.

Luandu-mi timpul necesar, am reusit sa-mi deschid ochii , minunandu-ma de varietatea de culor pe care nici nu le stiusem pana acum. Puteam vedea fiecare firicel de praf din aer, si am tras adanc aer in piept, dorindu-mi sa-l miros...Sa-l gust! Dandu-mi seama totodata ca de fapt nici nu aveam nevoie de aer.

  Apoi, am simtit cum cineva ma strange usor de mana, iar instrinctele mele m-au facut sa ma incordez, si sa ma indepartez de posibilul atacator. Astfel ca , mai inainte ca eu sa-mi duc gandul la bun sfarsit, deja ma aflam in coltul opus camerei, in pozitie de atac , maraind amenintator la cei din fata mea.

Apoi, mai inainte sa-mi las ragaz pentru a ma minuna de cum reusisem sa fac aceste miscari atat de rapide si de perfecte, am intalnit acei ochi aurii , privindu-ma cu caldura.

 Simteam tensiunea din camera , si intorcandu-mi privirea, i-am recunoscut pe Membrii familiei Cullen blocand usa. Baietii stand in fata in pozitie de aparare, iar in spatele lor, femeile ce incercau sa priveasca in camera.

-         Bella ? ma distrase din nou vocea catifelata, facandu-ma sa-mi indrept atentia asupra lui.

Edward statea in spatele unei mese, cu mana intinsa spre mine. Masa pe care statuse mana mai inainte, imi spuse o voce din cap.

-         Bella, e in regula. Esti in siguranta. Nimeni nu-ti va face rau! Spunea el intruna , pe un ton calm dar reticent totoata. Se indrepta cu pasi dinadins mici, si foarte lent, incercand sa se aproprie de mine.

Ma privea intr-un fel calduros, incercand sa ma calmeze , dar totodata am citit nesiguranta , dar continua sa inainteze spre mine, pastrand amandoi contactul vizual.

Ca prin vis, desi foarte clar, am auzit glasul lui Jasper care il avertiza pe Edward, ba chiar ii sfatuia sa nu se aproprie de mine, caci as putea sa-i fac rau . ( Nu neaparat cu aceste cuvinte ).

Insa lui nu-i pasa, continuand sa inainteze, pastrandu-si mana in fata sa, de parca imi cerea sa ma alatur lui.

In cateva secunde, ce mie mi s-au parut o infinitate, era la mai putin de un pas distanta, opindu-se in loc.

-         Bella ? intreba el sovaind. Stiu ca esti debusolata, dar ai incredere in mine. E totul bine, continua el sa ma calmeze.

Desi eu nu intelegeam de ce ii era frica . Si atunci mi-am dat seama ca inca mai stateam in pozitia de atac. Insa imediat ce am gandit asta, corpul meu s-a ridicat in pozitie de “ drepti” .

Usurarea vizibila de pe chipul lui Edward , m-a facut sa zambesc putin, iar asta i-a dat curaj, inaintand pana in fata mea.

Mana lui s-a ridicat, si mi-a mangaiat delicat obrazul, lasand in urma mii de furnicaturi in locul in care ma atingea. Ochii mei s-au inchis pentru o clipa, lasandu-mi obrazul in palma sa.

-         Bella? Ii aduci aminte de mine? Ma intreba el intr-un mod inocent si copilaros de parca intreba un copil.

mi-am deschis ochii, fluturandu-mi repede pleoapele, si ridicandu-mi pivirea spre ochii lui. Am dat din cap, in sens afirmativ, insa nu repede, ci rar, sperand ca am arata sigura pe mine.

-         Edward ! am rostit pentru prima data, iar vocea mea a sunat complet diferit, fiind cea mai frumoasa voce pe care am auzit-o vreodata. Inafara de a lui Edward :)

El a zambit privindu-ma in continuare in ochi, iar apoi si-a indreptata rapid privirea spre ceilalti, care, dupa cum observasem si eu, erau la fel de zambitor, si poate... mandri ?

-         Foarte bine ! spuse Edward zambitor. Cum te simti ?

-         Mai bine acum, am raspuns eu. Numai ca ...nu inteleg, am continuat eu incruntandu-ma.

-         Ce anume ? ma intreba Edward nedumerit.

-         Tu ! Traiesti ! Adica te-am vazut cand ai ... cum e posibil ? Iar eu...  M-am oprit pentru a-mi privi corpul . Eram imbracata intr-o rochita albastra ce contrasta puternic cu pielea mea neobisnuit de alba . probabil opera lui Alice.

-         Bella, eu , ca vampir nu pot sa mor decat daca sunt ars sau , cum ai spus tu, imi este injectat in corp o cantitate mare de substanta toxica , pe care numai agentia ta o detine . Tu ar trebui sa stii mai bine asta , nu? Ma intreaba el zambindu-mi strengareste .

-         Da... am spus eu nu prea sigura pe mine. Si asta inseamna ...

-         Ca acel vampir nu a reusit sa ma omoare. Ma rog... asta ar fi facut... imediat ce ... , lasa el propozitia in aer.

-         Imediat ce ...? l-am indemnat eu sa continue.

-         Imediat ce termina cu tine, se auzi vocea puternica a lui Carlisle.

-         Insa eu am ajuns la timp, si am avut grija de bataus , se lauda Emmet strangandu-si pumnii in maini , scrantindu-si degetele .

-         Lasati-ma doar o secunda! Le-am spus dandu-mi seama de gravitatea situatiei. Deci spuneti ca l-ati omorat pe acel vampir, insa el m-a muscat . Asta inseamna ca ... inseamna ca...

-         Esti vampir acum , spuse cu vocea trista Edward.

-         Nu se poate ! am soptit eu, desi cu totii m-au putut auzi.

-         Nu-ti fa griji, totul va fi bine ! incerca Edward  sa ma linisteasca , insa eu deveneam din ce in ce mai nervoasa.

Dintr-o data am vazut cum toti se incordeaza , gata sa-si ia pozitiile de aparare, probabil gandindu-se ca voi ataca . Atunci am realizat ca nu mai eram eu. Totul se schimbase .

.... Nu-mi dorisem niciodata nemurirea , desi parea ca ma nascusem sa devin vampir . Totul era atat de nou, atat de infricosator si de emotionant, dar intr-un mod pozitiv. Adoram sa fiu ceea ce devenisem si chiar daca in viata mea de om nu-mi dorisem decat sa-i omor pe cei in care ma transformasem , era pentru faptul ca nu ii stiam . Ca si cum judecasem toate cartile dupa copertele lor. Iar acum, totul devenise atat de clar, de parca toata viata mea am fost oarba , si dintr-o data mi sa dat sa vad. Sa vad ceea ce nu am mai vazut niciodata, sa simt cu toata fiinta mea ceea ce credeam imposibil .

   Acum totul parca intrase pe fagasul sau. Nu ma mai gandeam la razbunarea parintilor mei. Trebuia sa ascult de ei de cand mi-au aparut in vis , si mi-au spus sa-mi traiesc viata caci doar asa ei vor fi impacati. Asa ca le-am urmat sfatul. Devenisem vampir si Edward s-a dovedit a fi chiar ceea ce-mi mai trebuia. Ok, recunosc ca parintii nu-mi spusesera sa fac chiar asta , dar era destul de interpretabil, daca stau bine sa ma gandesc .

    Phil... ei bine, a inteles in sfarsit ca nu se poate lupta cu morile de vant, asa ca si-a dat demisia de la agentia care , oricum fusese desfiintata dupa doua luni din motive politice.

Inca mai tin legatura cu el, fiindca chiar tinueam la el ca la un tata . Aveam de gand sa mai stau pe langa el macar vreo 60 de ani ,  sa ma asigur ca o duce bine. Apoi, voi pleca undeva departe, traindu-mi infinitatea cu noua mea familie ...

                                                            ********

     -         Iubito ce faci ? ma intreaba Edward dragastos venin langa mine si cuprinzandu-ma in brate de la spate.

-         Ma gandeam, spun eu , inca privind pe fereastra imensa de la noua noastra casa din Antartica.

    -            La ce ? ma intreaba el din nou cu o voce senzuala incepand sa ma sarute pe gat.

    -         La ultimii ani, am spus eu zambind , si intorcandu-ma spre el, cuprinzandu-l cu bratele de dupa gat.

   -         Hmm... marai el ridicandu-se de la gatul meu la buze , incepand sa mi le sarute , dar cand sarutul devenea m-ai pasional, s-a oprit , maraind incet, si lasand un oftat s-a dezlipit de mine . Dar inainte ca privirea mea intrebatoare sa-l faca sa-mi spuna ce este in neregula...

-         Aaa... sper ca nu deranjez! Striga Alice de langa usa larg deschisa acum. Am anuntat inainte, spuse ea uitandu-se la Edward si zambind draceste.

-         Mda... mormai el si isi dadu ochii peste cap.

-         Si oricum, continua Alice, Bella nu avea chef de giugiuleala ! spuse ea    scotand limba la Edward , apoi isi indrepta privirea spre mine. Pentru ca mergem la shopping!!!! Si o sa-ti placa ! spuse el, repezindu-se la mine si luandu-ma cu forta de maini, tragandu-ma dupa ea spre usa, in timp ce eu ceream ajutor din priviri de la Edward. Tradatorul ! Zambi si imi facu cu ochiul chiar inainte sa ies din camera . Dar lasa ca i-o fac eu lui ! mi-am spus in minte, bucurandu-ma ca nu imi poate citi gandurile .

Capitolul 18

      In sfarsit !!!!!  acum 2 seri am reusit sa termin capitolul, si va rog sa nu ma omorati pt asta, dar am avut atatea pe cap zilele astea, incat pur si simplu eram prea obosita ca sa-mi mai stea gandul la blog si scris. Imi cer scuze pt asta, si voi incerca sa continui cu ficurile cat de des voi putea . Acum , stiu ca o anume persoana anonima ma tot " necajeste " cu insistentele ei:D  drept pentru care o adooooor :* :* :* :* si ii multumesc din suflet ca imi citeste ficul si ca nu ma lasa sa renunt :* :* :*
Bine, bine, va las sa cititi curiosilor :))
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

      Edward POV:

Am ascultat toata drama ei devenind din ce in ce mai ingrijorat pentru ea. Iar cand spuse ca nu vrea sa plece de aici, o mica parte egoista din mine a indraznit sa spere. Sa spere ca poate simte ceva pentru mine. Insa stiam ca nu era asta.

-         Nu stiu ce sa fac! spuse ea privindu-ma aproape implorator.

-         Poate pana la urma ar trebui sa-i spui lui Phil, daca asa vei fi in siguranta, i-am propus eu.

-         Edward... spuse ea oftand.

-         Stiu, stiu, nu vrei sa pleci. Poate daca...

-         Daca ? ma indemna ea sa continui.

-         Daca ai vrea sa te muti la ...noi? intreb eu pe o voce sovaitoare. Adica avem o casa intreaga la dispozitie si suntem 7 vampiri care nu dormim niciodata, i-am spus eu, sperand sa-mi accepte oferta.

Ochii Bellei se luminara dintr-o data , zambetul ei marindu-se.

-         Asta ar fi... minunat, spuse ea devenind din nou suparata. Insa nu pot sa accept.

-          De ce nu ? intreb eu.

-         E vorba si despre familia ta...

-         Dar ei vor fi incantati. Mai ales Alice care te considera prietena ei! I-am spus eu, aproape disperat.

-         Stiu, dar e vorba si de tine. Nu vreau sa va pun in pericol! Spuse ea, privindu-ma amarata.

-         Bella! Am spus eu zambind incurajator. Suntem 7 vampiri impotriva unuia, care nici nu stim cu adevarat daca e vampir! Chestia este aproape amuzanta! I-am zambit eu cald. Te rog accepta-mi oferta. In plus, gandeste-te si la Ana si Lia! Doar nu ai vrea sa le pui in pericol, nu?

-         Ah, Edward Cullen, mi-ai atins coarda sensibila! Spuse ea oftand. Presupun ca... asa va fi mai bine... insa va trebui sa discuti mai intai cu ai tai! Spuse ea repede ultima parte.

-         Ok! I-am raspuns eu.

Zilele au trecut rapid, iar Bella s-a mutat la noi pana la urma, desi lui Rose nu ii prea convinea, iar jasper trebuia sa o evite cel mai mult, din cauza apetitului sau. In fiecare seara, ii vegheam somnul , indragostindu-ma de ea din ce in ce mai mult. Stiam ca nu era bine, si nici macar corect fata de ea si fata de umanitatea ei, dar fiinta egoista din mine, imi dicta mereu. O vroiam aproape, acum mai mult ca orice. Iar daca exista vreun pret de platit, atunci il acceptam cu cel mai mare drag.

  

Astazi era seara perfecta. Astazi, Bella Swan imi va afla sentimentele. Toata lumea era la vanatoare, cerandu-le eu asta, iar ei au fost destul de entuziasmati de hotararea mea. Ma rog... aproape toata lumea, deoarece Rose inca nu o acceptase pe bella ca parte din familie asa cum facusera ceilalti. Pana si Jasper, incerca, dar se pare ce Rose... ramane Rose.

Insa asta era seara mea speciala, si nimeni nu avea sa o strice. Am asezat sute de lumanari parfumate prin living, pe scari si mai ales pe langa pianul la care voi canta. Aveam totul pregatit pana in cel mai mic detaliu, iar acum asteptam elementul final. Pe Bella.

 Trebuia sa soseasca din minut in minut, venind de la casa ei, aducandu-si inca cateva lucruri.

Masina ei se auzi pe alee, iar eu mi-am ocupat locul la pian. Cand usa s-a deschis, am lasat notele pianului sa zboare pana la urechile delicate ale Bellei, desfatand-o cu muzica mea. Eram multumit de mine, si de tot ce facusem, iar acum ii priveam fata mirata, in timp ce continuam sa cant. Bella se uita peste tot,  confuza , iar cand si-a poposit privirea pe mine, nu m-am deranjat decat cu un zambet cald, chemand-o langa mine.

   Bella se supuse chemarii mele mai mult sau mai putin suptile, luand loc pe bancuta, langa mine, privindu-mi mainile cum apasat clapele delicate ale pianului, scotand sunete dulci.

  Capul ei se pleca usor spre mine, dar cu toate acestea nu ma atinse, iar eu simteam ca aveam sa o iau in brate si sa nu-i mai dau drumul vreodata. Dar mi-am abtinut acest impuls ( cu greu), continuand sa-i contemplez chipul, in timp ce degetele mele nu oboseau in a da viata notelor muzicale. Bella parca se afla intr-o transa privind clapele pianului, sau poate ca privea doar in gol, zambind cu jumatate de gura .

  Cand melodia se termina, Bella isi ridica rapid capul, de parca se trezise la viata , apoi, la fel de rapid, se ridica de pe bancuta, de langa mine, dansu-se un pas inapoi.

-         Edward... ce inseamna toate astea ? vorbi ea pentru prima data cu glasul tremurandu-i.

-         Bella... eu am ceva sa-ti spun, si nu stiu cum vei reactiona , am avertizat-o eu.

Bella POV:

Am iesit afara din casa, val-vartej, cautand cu disperare  sa ma indepartez de el. Am luat-o de-a dreptul prin padurea deasa, nepasandu-mi daca aveam sa ma ratacesc. Tot ce vroiam era sa ma indepartez cat mai mult posibil. Dupa cativa metri, rapusa de oboseala, m-am lasat sa cad in genunchi, cu lacrimi in ochi. Asta nu era adevarat . Asta nu se putea intampla ! imi repetam in gand. El...El ma iubea ! Dar era vampir. Relatia asta nu va dura . Nu va merge niciodata. Si crede-ma, nu vrei sa ai de aface cu un ex-prieten vampir.

 Dar cel mai rau, pe langa faptul ca el ma iubea , era ca eu nu il uram pentru asta. Nu ! De fapt eram confuza si luata total prin surprindere. Si cel mai frica imi era ca undeva in adancul sufletului, speram ca el sa ma placa.

 Dar mie nu avea cum sa-mi placa de el. Pentru ca ... ei bine... era un VAMPIR pentru numele lui Dumnezeu. Unii oameni nici nu cred ca exista macar. E ca si cum mi-as da intalnire cu un mit, ori ceva asemanator. Ceea ce era ciudat. Plus ca avea cam 100 de ani, si daca ar fi sa te gandesti asa ... ah ! Nici nu vreau sa-mi mai imaginez.

 Nu plangeam. Nu consider ca aveam de ce . Nu eram una dintre acele fete sentimentale care plang la fiecare “ te iubesc” ca sa nu mai spun ca nici nu era cazul in momentul de fata. Nu. Pur si simplu ma simteam confuza si nu am putut sa-i raspund ceva lui Edward. Hoinaream prin padure in cautarea ... linistii? Nici eu nu stiam exact ce.

 Un fosnet se auzi in spatele meu, insa prea suptil pentru a fi un animal. Cel mai probabil o briza de vant ar fi facut acel fosnet, si in momentul de fata clar nu era cazul. M-am intors rapid, simturile mele de autoaparate contra unui atac supranatural, imi intrara in functiune , luandu-mi pozitia de lupta.

 Insa nimic nu parea a fi acolo. Dar bineinteles , ca stiam cea mai importanta regula,: si aceea fiind faptul ca nimic nu este ceea ce pare a fi. Deci, nu mi-am lasat garda jos, pana ce un alt fosnet nu se auzi din partea opusa, ceea ce ma facu sa-mi dau seama ca simturile mele nu ma inselau. Cineva , sau ceva statea acolo, in umbra , gata sa ma atace.

 La al treilea fosnait m-am aruncat printre tufe aterizand deasupra potentialului atacator, doborandu-l. Faptul ca nu m-a atacat imediat , m-a facut doar sa-l imobilizez. Cand privirea mea a coborat, nici ca puteam sa fiu mai putin surprinsa sa-l intalnesc pe Edward , cu o fata ingrijorata.

Fapt care m-a determinat sa ma ridic rapid de pe el.

-         Tu nu stii ca nu-i frumos sa sperii oamenii ? il intreb  fara inflexibilitati.in voce.

-         Scuze, doar ca vroiam sa ... te stiu in siguranta, spuse el stanjenit, fapt care m-a determinat si pe mine sa ma simt la fel de stanjenita.

-         Am crezut ca esti psihopatul care vrea sa ma omoa....

Dar nu am mai apucat sa continui, ca Edward facuse ochii mari, iar din gura incepu sa i se prelinga sange, ca mai apoi sa cada la pamant fara vlaga, avand in spate infipta o ranga de fier.

Vocea mea, care in mod normal ar fi trebuit sa scoata un sunet ascutit, tipand de frica, acum nu o puteam gasi pentru a mai spune orice altceva. Stateam incremenita uitandu-ma la el, fara  am ma misca sau a scoate vreun sunet.

Doua maini reci imi mangaiara delicat umerii, ceea ce ma aduse la realitate , si m-am intors rapid, dand nas in nas cu un tip sexy, cu ochii albastri, si parul brunet, lung pana la omoplati, ce avea intiparit pe fata un zambet morbid. Nebunia i se citea in ochii care nu erau mai departe de 30 de centimetri de ai mei.

-         Tu...tocmai ai..., dar buzele mele nu mai puteau continua sirul de afirmatii si intrebari mentale.

-         Eu! Zambi el.

-         In tot acest timp? Intreb eu referindu-ma la toate amenintarile si crimele cu vanatorii.

-         Tot timpul, scumpete, spuse el pastrandu-si zambetul ironic si mangaindu-mi cu doua degete chipul, de la tampla pana la barbie.

-         De ce ? intreb eu confuza.

-         Pai gandeste-te si tu putin. Voi vreti sa ne distrugeti rasa , corect? Doar ca nu ati luat in calcul faptul ca noi va putem distruge primii. Vezi tu, lucrul cel mai putin inteligent pe care ati putut sa-l faceti a fost  va puneti cu Vloturii, explica el cu o nota de seriozitate in voce desi isi pastra zambetul batjocoritor.

-         Volturii? Intreb eu inmarmurita. Stiam ca sunt puternici, dar sincer nimeni nu s-a gandit ca ei chiar ar riposta, deoarece niciodata nu o facusera.

-         Dap, papusa. Si cum tu  ne urasti atat de mult pentru faptul ca ti-am ucis parintii, ei bine ne-am gandit ca tu sa fii ultima care va suferi.

-         Ce? Phil? Ce ati facut ? intreb eu ingrijorata. Faptul ca se lega de mine era una, darca s-au legat de Phil, o sa plateasca.

-         Sa spunem doar ca s-a pensionat inainte devreme. Dar nu asta ar trebui sa te preocupe in momentul actual. Ce ar trebui sa te preocupe ar fi propria-ti viata.

-         De unde ai stiut? In tot acest timp, ai fost informat de cineva . Cine? am intrebat eu ignorandu-i ultima afirmatie.

-         Nu prea imi mai aduc aminte, stii. Era unul... Dar cum el chema? Spuse el prefacandu-se ca se gandeste intens. Mogan? Dogan? Vogan?Loman? Oh. Mi-am amintit. Logan! Iti suna cumva cunoscut ? ma intreba fixandu-ma din nou cu privirea si zambind cu satisfactie.

-         Ce? Am rabufnit nevoasa .Singurul in care m-am increzut, si singurul la care niciodata nu m-am gandit  ca la un posibil informator. Era atat de marsav incat ma ducea cu gandul la replica: “ Tine-ti prietenii aproape, dar dusmanii si mai aproape”.

Nu am mai suportat, si am sarit la el, insa il ratasem, deoarece era foarte rapid. Mai rapid decat orice vampir cu care ma luptasem pana atunci. Intr-o clipita era din nou in spatele meu, si inainte ca eu sa constientizez pericolul si sa ma intorc, mainile lui deza ma imobilizasera, iar coltii imi stapunsera pielea delicata a gatului.

  Durere. Slabiciune. Razbunare. Edward.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Mda, stiu ca v-am lasat putin in suspans, dar ! Exista si un mare Dar , peoarece am si un motiv , relativ convingator :))

 Voi incerca sa pun mai repede capitolul urmator adica in acest weekend deci sa  nu aruncati cu rosii electronice in mine :*

Capitolul 17. Barfe

Ok, deci se pare ca am revenit! Sper eu! :D Dar am sa incerc sa nu mai dispar asa. Desi vine scoala si nu voi mai putea scrie asa de des. Sper sa intelegeti. Astept pareri ! Kisses :*

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Bella POV :

Toate lucrurile ce s-au intamplat ma bulversau total. Faptul ca am aflat ca in tot acest timp ma luptam cu morile de vant , a fost un soc pentru mine. Si pentru Phil la fel . Insa nu cred ca asta ii va impiedica sa continue sa incerce sa distruga Volturii.  Toata noaptea m-am foit in pat, intorcandu-ma pe toate partile, atipind numai cate putin.

  Dimineata, m-am trezit mai obosita decat ma culcasem, si am fost destul de surprinsa cand am vazut-o pe Ana langa usa camerei mele. Se pare ca Lia avea ceva treaba de facut si nu putea avea grija ei, asa ca Ana s-a gandit sa-mi tina mie de urat pana plec la scoala. Am zambit la cat de dulce si inocenta era cererea ei, si am luat-o dupa mine la bucatarie. Mi-am facut o cafea, caci altfel nu cred ca reuseam sa stau treaza astazi, mai ales ca era si zi de scoala,si mi-am spus sa ies afara. Am luat-o si pe Ana cu mine, asezandu-ne amandoua in leaganul din spatele casei. Am inceput sa vorbim si sa radem, desi eu ni ma simteam chiar foarte bine. Aveam acel sentiment ca cineva ma priveste, iar asta nu-mi dadea pace.

  Am incercat sa ignor senzatia, pentru a nu o ingrijora pe Ana, dar melodia telefonului meu ma distras pentru o secunda. L-am scos din buzunar, vazand ca am primit un mesaj:

“ Sper ca te distrezi cat inca mai poti. In curand vine furtuna ! “

M-am speriat atat de tare incat am sarit automat din leagan, cautand cu privirea prin padurea deasa pe cineva care ar putea sa ma spioneze. Ingrijorata, am dus-o pe Ana inauntru. Daca era sa fie vreo lupta, nu vroiam sa mai implic si pe altcineva.

  Desi trecusera cateva minute, tot nu ma linistisem prea mult. Facusem un dus si mancasem micul-dejun si chiar ma imbracasem pentru scoala, uitandu-ma din minut in minut la ceas, asteptand ca timpul sa treaca mai repede.

 Mai mult ca niciodata, imi doream sa plec la scoala. Urcasem in camera mea, incercand sa nu fiu prea plictisita, cand un claxonat ma atentiona. Am tras de draperiile de la fereastra privind sursa sunetului, si recunoscand masina lui edward. Un zambet involuntar imi aparu pe fata, si am iesit in viteza.

  Am iesit pe usa, simtindu-ma cumva mai bine cu el aici, insa nu trebuie sa stie asta. Il priveam prin parbrizul masinii si continuam sa ma apropii, cand am Ana veni dupa mine, vrand sa-mi ureze succes la scoala.

 L-am observat pe Edward cum cobora din masina, cu acel zambet sctrengaresc care-l facea irezistibil, facandu-ma totodata si pe mine sa zambesc. Insa, deodata am simtit-o pe Ana inlemnind langa mine, apoi se avandta in fata mea, tinandu-ma trans de picioare. Am privit cat de speriata era, dar totusi incerca sa ma protejeze. Desi am incercat sa o fac sa-mi dea drumul, ea mai tare ma strangea, si tot spunea ca Edward este rau. Imediat si Lia iesi afara, panicata, inercand sa traga fetita de pe mine.

 Ceva nu era la locul sau , iar cand Edward a inceput sa vorbeasca despre nu stiu ce vrajitoare, incepusem sa fiu si mai confuza. Nu era posibil ca o fetita de 7 ani sa fie vrajitoare. Nu?

 Eramn chiar foarte confuza si aveam destule pe cap. Tot ce vroiam era doar sa mai scap de probleme pentru o vreme. Vroiam doar sa ma simt putin normala.

 Le-am promis Liei si Anei ca vom discuta cand ma intorc de la scoala , si am plecat cu Edward.

  Singura grija pe care vreau sa o mai am este cum va reactiona lumea de la scoala cand ma va vedea coborand din masina lui Edward. Jacob cu siguranta nu va fi prea  incantat.

 Cert este ca toata lumea, -si cand spun toata lumea, o spun in sensul propriu- se holba la noi. Am incercat sa ignor privirile enervante, mergand alaturi de Edward spre scoala. Sincer, nu aveam chef de ore, dar orice distragere era buna in momentul de fata.

-         Deci, ce ora ai? Ma intreba Edward, incercand sa para nonsalant.

-         Mate! Tu? l-am intrebat incercand sa par la fel de neinteresata de conversatie.

-         Chimie, spuse el simplu.

-         Ok, atunci cred ca ne vedem la cantina, spun eu, vrand sa intru in clasa.

-         Bella, stai! Spuse Edward oprindu-ma. Eu mi-am intors doar capul spre el, asteptand intrebatoare ce avea de spus.

Parea ca se gandeste putin , dar apoi incepu sa vorbeasca:

-         Nu stiu daca ti-ai dat seama , dar astazi e prima zi in care practic vorbim la scoala... adica ... la cantina, ai putea sa... stii tu, daca vrei sa... Of ! se ambala Edward.

-         Nu inteleg ce vrei. Poti fi mai explicit? Vrei sa stau cu voi in cantina?

-         Da ! spuse el usurat. Adica nu vreau sa te oblig, sau ceva, ori daca ai alte planuri... inteleg, incepu iar sa vorbeasca repede, si fara sens.

-         Edward ! Abia am venit la scoala . Cand sa-mi fac planuri si cu cine? il cert eu.

-         Oh ! spuse el abia realizand asta. Atunci, daca nu iti faci planuri intre timp...

-         Of, Edward! Ti-am spus ca stau cu voi , vrei sa dau si in scris? Intreb eu glumind.

-         Poti face asta ? spuse el cu speranta in glas, dar pufni in ras imediat.

-         Esti asa de...ah! Cateodata ! il spus eu dandu-i un pum in joaca peste umar.

-         Vezi ca esti puternica ! rase Edward.

-         Da , sigur, spun eu dandu-mi ochii peste cap si luand-o din loc. Pa Edward! Spun din mers.

Am intrart in clasa in timp ca toti elevii ma privreau ciudat . Era si normal, doar inca sunt eleva cea noua si pe deasupra mai vin si cu cel mai sexy tip/ vampir din liceu !

Am luat loc in banca mea obisnuita, asteptand sa inceapa ora si ignorand susotelile colegilor. Oare ei nu stiau ca ii aud? Era chiar enervant. Insa acum vroiam doar sa fiu putin distrasa de la toate cate s-au intamplat, iar cum talentul meu de spioana isi cerea drepturile, mi-am lasat auzul sa se indrepte spre colegele din spatele meu.

-         Ai auzit ? spuse una dintre ele.

-         Ce sa aud ? intreba cealalta.

-         Isabella Swan iese cu edward Cullen!mai mult tipa decat sopti prima.

-         Ce !? Nu se poate ! Cum asa ?

-         Am auzit ca vineri Isabella a plecat de la ultimele ore.

-         Si ?

-         Si doar stii ca si Edward a lipsit toata ziua! Iar acum vin impreuna la scoala ... Nu e evident ! spuse prima.

Nu mai puteam sa ascult porcariile lor! Nu m-au surprins dubiile lor, dar nici nu pot zice ca m-au deranjat. Adica... ei cred ca Edward e doar un adolecent cool, nu? Insa e gresit! Nu vreau sa le mai dau inca un motiv pentru a fi cu ochii pe mine. Trebuia sa fiu cat mai anonima nu sa ies in evidenta, deoarece pana la urma eram sub acoperire.

 Dupa ce ora a inceput, asteptam cu disperare clopotelul de iesire. Nu stiam ce sa mai fac. Profesoara preda cea mai banala si plictisitoare ora, iar eu imi agitam piciorul pe sub banca, nerabdatoare. Vroiam sa fac ceva care sa-mi ocupe gandurile. Am mai privit o data spre ceasul de pe perete ce avertiza ca mai erau cinci minute pana la pauza. Totul in jurul meu parca disparuse, iar vocile se auzeau undeva departe. Ochii mei erau concentrati pe acul lung ce arata minutele, si care parea ca nu se misca. Isi batea joc de mine? Parca imi facea in ciuda.

Mi-am pus capul pe banca, facand o miscare cam rapida, lovindu-mi putin fruntea, si am suspinat sec. Nu mai suportam!

 Din fericire clopotelul se auzi, iar teroarea s-a oprit. Eram de-a dreptul disperata sa ies din locul acela. Mi-am cules geanta de pe jos, si am zbughit-o pe usa, inaintea tuturor. Inainte sa-mi dau seama, stateam in fata salii de Istorie, cautand cu privirea.

Cand in sfarsit l-am localizat, am luat-o la fuga spre el si l-am tras de brat dupa mine, fara macar sa ma opresc o secunda.

 Acum il trageam pe Edward prin fol, in timp ce toata lumea se holba la noi. Nu prea imi pasa in momentul ala. Vroiam doar sa ies din iadul acela.

 Am iesit din scoala si inca nu ii spusesem niciun cuvant lui Edward. Acesta doar ma urma, sau ma rog, poate era faptul ca mana mea era bine infipta in bratul sau, tragandul dupa mine. Am ocolit parcarea si ne indreptam spre padure.

 Ajunsi la marginea ei i-am dat drumul bratului lui Edward si am luat-o inainte, cufundandu-ma in adancul padurii. Nu auzeam pe nimeni in spatele meu, dar stiam ca el ma urma. Era ca si cum il simteam  ca este langa mine.

  Dupa ce m-am asigurat ca inaintasem destul de mult fata de scoala, m-am asezat pe un trunchi de copac ce era la pamant. Mi-am impreunat manile in poala, desi aveam o stare de nervi, incepand sa imi pocnesc degetele si sa-mi framant mainile. Edward nu spuse nimic. Doar statea in fata mea, eu vazandu-i numai pantofii. Nu puteam sa-mi ridic privirea si aveam o stare groaznica. M-am ridicat in piciore deodata , trecandu-mi disperata mainile prin par si facand ture de cate 3 pasi, prin fata lui Edward. Nu stiam cum sa incep sa-i spun , sau macar ce aveam sa-i spun, iar tacerea lui, nu ma ajuta.

Am oftat apasat, oprindu-ma pe loc. Mi-am ridicat privirea spre el, intrebatoare, dar el se uita la mine cu o expresie neutra.. Mi-am dat ochii peste cap, incepand din nou sa patrulez prin fata lui.

-         Ai de gand sa-mi spui ce s-a intamplat? Intreba Edward intr-un sfarsit.” Multumesc Doamne!” mi-am spus in gand.

-         Nu mai rezist! Am spus eu simplu. Nu am idee cum reusesti tu sau toti fratii tai sa stati blocati in acea scoala timp de sase ore incontinuu. Nu mai suport, parca nu mai am aer. Poate sunt claustrofoba, sau ... Nici macar nu stiu de ce am acceptat sa vin la scoala inprimul rand! Niciodata nu mi-a placut sa ma integrez. Imi place sa lucrez pe cont propriu! Iar faptul ca Phil ma obliga sa stau in locul asta pentru “ siguranta” mea, ma enerveaza la culme, spun eu facand in aer ghilimelele de rigoare intr-un gest mai mult exagerat.

Edward astepta sa termin, apoi ofta.

-         Deci care este adevarata problema? Intreba el punand accent pe cuvantul “ adevarata”.

-         Mai nou esti si psiholog? Il intreb eu ironica.

-         De fapt am o diploma in...

-         Era o intrebare ironica! I-o tai eu repede.

-         In fine, deci spune-mi! ma incuraja el.

-         Este vorba despre...of! Nu stiu cum sa-ti spun! Ma plang eu.

-         Foarte simplu!Doar spune-o, iar eu promit sa incerc sa nu fug, glumi el. Bella ii dadu un pumn in joaca, zambind.

-         Faza este ca... inainte sa ajung aici, eram intr-o misiune cu inca doi agenti. Apoi, ei au fost ucisi de ceva sau cineva, de care nu sunt ferm convinsa ca era vampir sau om, si m-a avertizat ca eu voi fi urmatoarea. Phil a afltat si a decis ca este mai bine sa intru in umbra pentru o perioada, insa se pare ca, intr-un fel sau altul m-a gasit. Si nu stiu cat timp mai am pana ce va incerca sa ma ucida. Nu ii pot sa-i spun lui Phil, pentru ca probabil ma va inchide intr-o carcera sau ceva, si in plus nu vreau sa plec de aici! Am spus frustrata, vorbind repede.

Aproape mi s-a parut ca-l aud pe Edward cum spune: “ Nici eu” , insa mai mult ca sigur mi se paruse, deoarece cand mi-am intors privirea spre el, acesta si-a ferit-o.

Ce aveam sa ma fac ?

Anunt ! ---- Iau o pauza !

    Desi , ca sa nu o mai lungesc , va anunt ca voi lua o pauza de 2 saptamani , deci abia atunci ve-ti mai avea continuari la toate ficurile mele . Pentru orice nelamurire , sau daca vreti totusi sa vorbim , eu voi fi mereu pe aici , si va voi raspunde cat de promt voi putea :)
Sper sa nu ma parasiti , caci am sa ma intorc ! :D

Cum era replica aia ?

I will be back !
Deci pana atunci , stati pe aproape ! :)

Capitolul 16. Alte dezvaluiri ?

Edward POV :

M-am intors acasa , conducand cu viteza maxina , ca deobicei . Am intrat in casa destul de nervos . Faptul ca ma aflam in aceasta situatie , ma tulbura groaznic . Si mai ales pentru faptul ca familia mea era in joc . Siguranta lor trebuia sa fie pentru mine pe primul plan . Nu stiu de ce am avut incredere in Bella , dar am facut-o . Si sper sa nu ma fi inselat in privinta ei .

Familia mea era nemultumita , normal . Rose era cea mai furioasa dintre toti . Pentru un motiv anume , parea ca nu o prea suporta pe Bella . Bineinteles , ca ii stiam gelozia fata de oameni , dar fata de Bella era mai rau .

Carlisle se prezenta in fata mea , pastrandu-si chipul calm , desi inauntru era foarte alarmat .

-         Edward crezi ca e bine ...? intreba el .

-         Nu stiu daca a fost decizia cea mai buna . Incerc doar sa sper , am spus eu .

-         Trebuie sa-i acordati mai mult credit chitai Alice, venind spre noi cu viteza vampireasca , oprindu-se exact langa noi .

-         Alice , ai vazut ceva ? intreb eu putin usurat .

-         Nup ! spuse ea incercand sa-si ascunda gandurile .

-         Alice ! am marait eu , insa ea incepu sa fredoneze o melodie , apoi pleca de langa noi , cu mainile la spate , facand pasi foarte mari .

-         Ce ? intreba Carlisle .

-         Imi ascunde ceva ! spun eu maraind .

Carlisle doar imi zambi , apoi se duse in biroul sau .

Mi-am trecut mana prin par ,  frustrat , si am urcat si eu in camera mea . Trebuia sa ma gandesc .

Am deschis usa ,si am intrat . Am dat drumul la muzica , insa asta nu ma relaxa . Inca puteam auzi gadurile celor din casa , iar asta ma innebunea . Pana la urma am lasat-o balta cu tot , si am iesit pe fereastra . M-am catarat intr-un copac , continuand sa sar in altul si in altul , pana ce am ajuns in mijlocul padurii .

  M-am oprit sa privesc aceeasi priveliste , pe care o vazusem de sute de ori. Am, inspirat aerul curat , desi nu-mi era de nici un folos . Ma ajuta sa ma relaxez , dar si sa ma simt uman , intr-un fel .

  Am inceput sa ma gandesc . La tot ce se petrecuse pana acum . Dar si la ce va urma . Poate ca Alice imi ascunde ceva destul de important , si sunt convins ca are legatura cu mine si este foarte posibil sa aiba legatura si cu Bella . Dar cu siguranta , nu este ceva tocmai de rau .

Ma gandeam cum am ajuns asa de apropiat de Bella . E posibil chiar sa tin la ea , mai mult decat imi permit . Insa stiu ca ea ma vede doar ca pe un monstru . Nu voi incerca sa schimb nimic . Nu-mi permit sa schimb nimic . Sa stiu doar ca ea e in siguranta este tot ce imi doresc .

  Am sarit in alt copac , continuand sa inaintez , pana aproape de casa Bellei .  Am ramas acolo mai mult decat era necesar , insa nu vroiam sa plec . Poate doar vroiam sa ma asigur ca este in siguranta , sau poate speram sa o pot revedea . Nu stiu de ce , dar am continuat sa stau acolo toata noaptea , pazind casa .

  Auzeam inauntru 3 inimi batand . Puteam citi doar doua minti , dandu-mi seama ca mai erau doua femei inauntru , dar care dormeau . E posibil ca una dintre ele sa fie doar o copila , gandurile ei fiind mult mai simple .

Dimineata , sosise poate mult prea repede pentru mine , si fara chef , mi-am spus ca trebuie sa ma intorc acasa . Trebuia sa ajung la scoala , desi asta nu mi-ar lua mai mult de un minut . Doar ca trebuia sa pastram aparentele si sa mergem cu masina . Era chiar plictisitor , sa mergi la o viteza normala , desi , trebuia sa recunosc ca intreceam cu mult viteza legala , asigurandu-ma totusi ca niciun politist nu baga de seama .

 Eram gata sa sar in urmatorul copac , intreptamndu-ma spre casa , cand Bella iesise din casa . Am ramas stana de piatra , cu ochii fixati pe ea . Curiozitatea mea crestea , si nu ma lasa sa plec . Am mers inapoi cativa metri , astfel incat sa nu ma vada , continuand totusi sa o supraveghez . De la acea distanta nu o puteam auzi , dar o vedeam destul de bine .

 O fetita de vreo 7 ani iesise dupa ea fericita . Se asezara amandoua in leaganul din curte . Bella tinandu-si in mana o cana de cafea , presupuneam eu . Amandoua erau fericite si vorbeau pline de viata . Ma holbam la ele , si fara sa-mi dau seama , un zambet mi se asternu pe fata . Nu stiam de ce , dar parca imi doream ca acea fetita sa fie a Bellei iar eu sa completez portretul familiei .

Mi-am scuturat capul violent . Asta nu se va putea intampla niciodata , iar eu stiam cel mai bine . Desi mi-ar fi placut sa am o familie , trebuia sa ma gandesc ca eram nemuritor , iar Bella nu ma suporta . Deci nici macar o sansa .

 M-am urat in acel moment pentru faptul ca ma gandisem macar la asta , si m-am hotarat ca nu mai vreau sa iau parte la asta . Dar , exact inainte sa ma intorc Bella se ridica aproape sarind , uitandu-se speriata prin padure . Isi tinea telefonul in mana , si parea chiar panicata . Pentru o secunda am crezut ca m-a vazut , dar se uita prea disperata peste tot . Dar apoi o lua pe fetita de mana , si intra in casa , lasandu-ma curios .

Am decis ca ar fi mai bine sa ma intorc acasa , si poate voi afla mai multe la scoala .

M-am intors acasa , in viteza  , intrand direct in camera mea , nevrand sa atrag atentia , desi toti stiau ca m-am intors . Mi-am gasit pe pat niste haine cu care ma voi schimba . Opera lui Alice , bineinteles . Mi-am tras repede blugii negri si tricoul cu niste imprimeuri ciudate , tenisii  si geanta , apoi am coborat scarile sa ii iau si pe ceilalti pentru a pleca . Alice se uita la mine mai mult iritata , desi am citit in gandurile ei ca era si fericita .

   Imagini cu mine privind-o pe Bella i-au venit in minte imediat , dar am vazut si reprosul pe care Alice incerca sa-l afiseze .

Mi-am dat ochii peste cap , deoarece stiam ce credea .

-         Nu a fost nimic , ok ? i-am spus lui Alice , dar ea nu ma asculta . Isi tinea mainile la piept , si era ingamfata . Iesi din casa  , ceea ce facu si Jasper .

I-am urmat fara prea mare tragere de inima , fiind urmat si de Rose si Emmet . Pana la urma toti au luat masina lui Em , si m-au lasat sa vin singur cu Volvoul . Credeam ca e vreun plan de-a lui Alice de a ma ignora , pana ce am primit un mesaj de la ea :

“ Sper ca nu te gandesti ca iti fac o favoare . Asa ca sa o iei pe Bella  , ca altfel ... “

Am oftat zambind . Numai Alice putea sa faca chestii din astea . Am accelerat , luand curba pe drumul catre casa Bellei . Am oprit chiar in fata , claxonand de cateva ori . Am vazut cum Bella dadu perdeaua de la fereastra ei la o parte , uitandu-se la masina mea , si am zambit viclean , gandindu-ma cum va reactiona .

Dupa cateva minute , am putut auzi cum Bella coboara scarile si deschide usa . Fetita , pe care am aflat ca o cheama Ana , iesi fericita dupa Bella , urandu-i o zi buna .

Am zambit, privind-o si am iesit din masina. Fetita se uita la mine, iar eu i-am zambit prietenos. Insa, in acel moment, fata ei deveni ingrozita, privindu-ma cu ochi mari si speriati, apoi alerga dupa Bella, puandu-se in fata ei, nelasand-o sa inainteze.

-         Ana! Ce faci ? intreba Bella confuza .

-         Nu te apropia de ea! Tipa Ana spre mine.

-         Ce? Intreb eu confuz , pana sa-mi dau seama . Ea era...era o....Esti vrajitoare ? intreb mai mult decat surprins.

Bella se uita cand la mine , cand la fetita , si mai confuza.

-         Vrajitoare ? Ce tot vorbesti ? intreba Bella.

-         De ce nu ii spui chiar tu ? am indemnat-o pe fetita .

-         Nu te baga . Stiu ca esti e fiinta a intunericului si nu te las sa-i faci rau Bellei mele ! spuse fetita nervoasa .

-         Ce ? Ana.... incepu Bella dar nu putu continua . O voce din spatele lor se auzi , si o femeie isi facu imediat aparitia .

-         Ana ! Doamne , Ana ti-am spus sa stai langa mine . Scuzati-i purtarea  , va rog ! spuse femeia care am descopetit ca o cheama Lia , incercand sa o traga pe fetita de pe Bella.

-         Ce se petrece aici , Lia ? intreba Bella nerabdatoare , dar totusi confuza .

-         Nimic , nimic ! spuse femeia , disperata . Ana ! Da-i drumul Bellei . Vom avea o discutie foarte serioasa .

-         Dar mama ! El e rau !spuse uitandu-se urat la mine . Ii va face rau Bellei ! se planse fetita .

-         Nu e rau ! E doar un baiat ! Ce ti-am spus eu despre faptul ca nu trebuie sa te iei de oameni ? spuse Lia incercand inca sa o traga pe Ana de pe Bella .

-         Dar mama ! se planse fetita .

-         Acum ! se rasti Lia la fetita , iar aceasta se lasa trasa de mama ei .

-         Imi pare nespus de rau ! Va rog sa o iertati .Deobicei e foarte cuminte ! incerca femeia sa se scuze .

-         Nu-i nimic , presupun , spuse Bella inca confuza . Dar va trebui sa vorbin despre asta cand ma intorc .

-         Ce e de vorbit ? am luat eu cuvantul . Fetita e vrajitoare , iar mama ei incearca sa ascunda asta ! am spus eu dandu-mi ochii peste cap , de parca nu era mare lucru .

-         Vrajitoare ? intreb Bella surprinsa . Se uita la Lia care-si strangea fiica in brate si se uita in pamant , vinovata . Ok , vom vorbi cand ma intorc fiindca  intarzii la scoala . Nu ma pot gandi la nimic de genul asta , acum .

Bella  pasi spre masina mea, iar eu m-am miscat cu viteza vampireasca sa ii deschid usa pasagerului . Lia icni , dar nu comenta nimic . Fetita continua sa ma priveasca incruntata . Bella intra destul de ravasita , si cu gandurile departe sa mai dea imopranta.

M-am intors pe partea soferului deschizand usa. Am mai privit o data spre cele doua. Am oftat adanc .

- Stiu ca stii ce sunt , dar te asigur ca nu sunt deloc  rau. Bella e in siguranta cu mine, am spus sincer , sperand ca fetita ma va crede. Dar ea doar se intoarse cu spatele la mine , ceea ce m-a facut sa oftez din nou si sa urc in masina . Am pornit spre scoala , in liniste . Bella avea nevoie sa-si puna ordine in ganduri momentan .

- De unde ai stiut ? intreba ea deodata .

- Ma pricep sa citesc ganduri, daca iti aduci aminte i-am raspuns eu privind-o , si zambind strengareste.

Ea isi dadu ochii peste cap , oftand , insa am putut zari un pic de amuzament in ochii ei .

 Am intrat in parcarea scolii, ceea ce a facut ca multi copii sa-si intoarca privirile spre masina mea . Mi-am vazut fratii langa masina lui Emmet , uitandu-se la noi , iar pe Alice ranjind. O-o ! Asta nu era de bine .

Am auzit-o pe Bella scotand un sunet de iritare din dreapta mea , ceea ce m-a facut sa ma incrunt .

Oh ! Am uitat ! Toata lumea va crede altceva cand ne va vedea .

-         Nu-ti fa griji , Bella ! am incercat eu sa o linistesc . Intotdeauna se holbeaza lumea la masina mea , sau la mine. Deci, nu te flata singura ! am spus eu glumind.

Ea nu parea ca a inteles gluma , fiindca se uita la mine mai mult iritata de comentariul meu . Iar am dat de dracu` !

Buna dragilor ! Scuze si iar scuze . Nu prea ma tin de promisiuni in ultima vreme . Dar macar am terminat capitolul asta !

Stiu ca e cam plictisitor , si nu prea are dialog . Si mai ales ca e Dpdv Edward , dar sper ca ma veti ierta , daca va aduc repede capitolul urmator !

Kisses :X

Si daca considerati ca merit , si un comm micut sa stiu ca a-ti fost pe aici :)

Capitolul 15. Sa-mi cunosti familia

Deci stiu ca am cam intarziat , dar sper sa va placa capitolul :)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Bella POV :

Edward deschise usa , si ma lasa sa intru prima , ca un gentleman ce este . M-a condus spre livingul care era imens si foarte stilat . Un pian statea int-un colt de camera , langa fereastra imensa . Asta a fost singurul lucru ce mi-a atras atentia in mod deosebit . De altfel , camera era foarte ... normala !

-         Deci , ce crezi ? ma intreba Edward vazand ca ma uitam prin casa .

-         E destul de normala ! am spus eu , iar el incepu sa chicoteasca .

-         Dar la ce te asteptai ?

-         Ei bine ... spun eu rusinata .

El si-a dat ochii peste cap si a continuat sa-mi faca turul casei .

-         Dar unde sunt ... am inceput eu .

-         Familia mea este afara , in curtea din spate ne asteapta .

Eu am facut ochii mari la el .

-         Oh ... nu la asta m-am referit . Asa ca linisteste-te , nu te va ataca nimeni , atata timp cat sunt eu aici , spuse el uitandu-se in ochii mei .

Am ramas prinsa in ochii lui aurii cateva clipe , apoi am rupt brusc contactul vizual . Ce naiba mi se intampla ? Doar nu ma .... de el ? Niciodata !

-         Hmm .. mai bine mergem in curtea din spate , spuse Edward dregandu-si glasul si luand-o inainte pe scari in jos .

Am trecut prin bucatarie , iar Edward m-a intrebat daca vreau sa sevesc ceva .

-         Aaa... nu cred ca imi place sangele , am spus eu , iar Edward incepu sa rada . Ce-i asa amuzant ? l-am intrebat eu suparata ca radea de mine .

-         Nu .. Vroiam sa te servesc cu un suc sau altceva , spuse el . Nu suntem niste ciudati sa ne tinem rezervele de sange in frigider .

-         Yei ! Ce bucurie ! am spus eu ironica dandu-mi ochii peste cap .

-         De fapt , tinem si mancare , deoarece e posibil sa avem musafiri umani din cand in cand . Intotdeauna ne trezim cu ei la usa , neanumtati , sa vada in ce “ conditii “ isi tin Esme si Carlisle copii adoptati ! spuse el .

-         Oh ... am spus eu nestiind cum altfel sa reactionez , si findu-mi rusine ca am judecat dupa aparente .

-         E in regula , spuse Edward . Acum haide sa-mi cunosti familia !

Am iesit pe usa din spate ce dadea spre curte , si am pasit cativa metri inainte sa ma opresc , privindu-i toata familia .

Ei stateau in picioare , insa nu in pozitie de lupta si se uitau cand la mine , cand la Edward , ceea ce am facut si eu , descoperind ca el ma privea doar pe mine .

-         Deci ... incepu Carlisle . Ce-ar fi ca noi toti sa luam loc la masa si sa incepem discutia , spuse el aratand spre masa din gradina .

Edward o lua inainte , iar eu l-am urmat , asezandu-ma la masa intre el si Alice .

Toti ochii erau indreptati spre mine , si asta nu se simtea prea bine . Esme se tot uita la Carlisle cu teama . Rosalie parea indiferenta , Emmet parea preocupat de ceva din mainile lui , Jasper se uita in gol si se juca cu mana lui Alice , iar ea se uita la mine zambind .

-         Ok .. ne-am adunat aici sa vorbim nu sa ne uitam unii la altii spuse Edward deodata simtinadu-mi nelinistea .

-         Da . Cred ca Bella are multe intrebari , spuse Carlisle putin nelinistit . Nu cred ca am vrea sa ne judece dupa aparente , nu ? spuse el catre familia lui .

Toti au inganat ceva , insa  tipul mare , Emmet , incepu sa rada tare .

-         A spus “ aparente “ ! spuse el printre chicoteli razand in continuare .

M-am uitat mirata la el , insa continuand sa rada m-a facut sa zambesc . Asta pana cand Rosalie l-a pocnit peste cap iar el a facut o fata de copilas dezamajit , ceea ce m-a amuzat si mai mult . Ba chiar mi-a scapat si un chicot , ceea ce i-a facut pe toti sa se uite la mine .

 Bineee... nu vreau sa atrag atentia . Mi-am pus mana la gura si m-am prefacut ca-mi dreg glasul redevenind serioasa , insa puteam vedea cum Alice era mai vesela , privindu-ma .

-         Deci , despre ce vorbeam ? am spus eu serioasa , incercand sa reiau discutia .

-         Vorbeam despre faptul ca noi suntem altfel decat restul vampirilor . Suntem inofensivi pentru oameni , lamuri Carlisle .

-         Mda , stiu ... mi-a spus Edward toate astea .

Toti s-au uitat la Edward intrebatori , iar el s-a lasat in scaun , uitandu-se ihn alta parte . Se pare ca nu prea le convine ca el mi-a spus atat de multe .

-         Ceea ce vreau sa stiu ,  am reanceput eu , este din ce anume isi extrag Volturii puterea .

Toti s-au uitat unii la altii neputinciosi . Nu cred ca vroiau sa-mi dezvaluie astfel de lucruri .

-         Bella , uite , noi ...

-         Stiu . Nu puteti sa-mi spuneti ! i-am taiat-o eu repede . Stiu ca nu aveti incredere ihn mine dar , daca va asigur protectie , atunci ve-ti colabora ? am intrebat eu .

-         Ca un fel de protectuia martorilor ? intreba Jasper .

-         Iarta-l ! S-e uita la prea multe filme politiste ! spuse Alice .

-         Poti sa-i spui si asa , am spus eu .

-         Insa nu asta este problema , ne intrerupse Carlisle .

-         Atunci ? am intrebat eyu nerabdatoare .

-         Ei sunt intr-un fel , stapani . Nu putem sa-i tradam si sa ne astepam ca niste oameni sa ne apere .Asta ar fi imposibil ! spuise el .

-         Atunci ii atacam ! Ne lupam cu ei pana la moartea finala ! spuse Emmett fericit ridicandu-se in picioare si prefacandu-se ca loveste pe cineva .

-         Emmett ! se rasti Rosalie .

-         Ce-i draga ? Incercam sa ajut ! spuse el suparat asezandu-se la masa .

-         Daca vrei sa ajuti , atunci tine-ti gura ! ii spuse Rose aspru .

-         Bine , spuse el posomorat .

-         Dar tot nu am rezolvat problema ! spun eu suparata .

-         Bella . Trebuie sa intelegi ceva ! spuse Carlisle . Poate ca ei sunt stapanii vampirilor , insa daca ii vei distruge pe ei , nu vei distruge intreaga populatie a vampirilor ! Ba mai mult , toti , vor crede ca odata cu disparitia stamanilor lor , sunt liberi sa faca ce vor . ceea ce ar fi un haos total ! explica Carlisle .

-         Ei bine , cand o spui asa , suna rau , dar sunt sigura ca ...

-         Ca ce ? Ca se va petrece o minune si o forta va distruge toti vampirii ? Bella , tu nici nu stii cu ce te confrunti . Noi vorbim aici de mii de vampiri , fara sa-i mai punem la socoteala si pe cei nomazi . Nu aveti cum sa-i distrugeti pe toti odata ! spuse Edward rastit .

-         Bine , ai si tu dreptate , nu te mai tipa la mine ! i-am spus suparata dar pastrandu-mi tonul calm .

Edward se lasa din nou in scaunul sau , pe spate si-si freca puntea nasului cu degetele , pentru a se calma .

-         Off... poate ca aveti dreptate ! Cred ca problema ma depaseste ! am recunoscut eu .

-         Ti-am spus noi ! spuse Emmett , in acelasi timp ferindu-se de mana lui Rosalie .

-         Cred ca ... ar fi mai bine sa ma duc acasa , am declarat eu , ridicandu-ma de pe scaun .

-         Bine , spuse Edward . Te conduc !

Ne-am ridicat amandoi si am pornit spre masina lui .

Drumul a fost sinistru de tacut si lung . Niciunul dintre noi nu se uita la celalat si nici nu vorbea .

-         Deci ai inteles cum sta treaba cu vampirii ? sparse Edward tacerea .

Mi-am intors privirea spre el vazand ca privea in fata .

-         Da . Cred ca nu m-am gandit cu adevata cat de complicata este toata chestia asta ! am spus eu incruntandu-ma si privind un pinct invizibil .

-         Ei bine , doar nu credeai ca distrugerea celor mai puternice creaturi va fi asa de simplu , spuse el pufnind .

-         De fapt ... chiar asta credeam , am recunoscut eu . Cred ca m-am inselat !

-         Asa ai facut ! spuse el .Si acum , ce vei face ?

-         Cred ca ... il voi informa pe Phil ca situatia ne depaseste ! am spus eu .

-         Si cu familia mea ? intreba el .

-         Va fi in siguranta , atata timp cat nu va ucide vreun om , am spus eu .

-         Bun . Credeam ca ...

-         Ca nu-mi voi respecta cuvantul dat ? l-am intrebat eu uitandu-ma la el iscoditor .

-         Ei bine ... nu prea am mai avut incredere in nimeni inafara de familia mea , recunoscu el , vinovat .

 Mi-am lasat privirea in jos , la gandul ca ne asemanam in acest fel . Nici eu  nu aveam incredere in nimeni inafara de Phil . Si tocmai ce am parasit o casa cu vampiri , adusa de Edward . Cred ca incep sa am incredere in el . Oare este posibil , imposibilul ?

Am vrut sa ii mai spun ceva lui Edward , dar imediat ce mi-am ridicat privirea am observat ca ajunsesem deja in fata casei mele , asa ca am lasat-o balta .

Am coborat din masina , inchizand portiera in urma mea , indreptandu-ma spre usa .

-         Bella ? spuse Edward de langa masina lui privindu-ma .

M-am intors catre el asteptand  sa-mi spuna ceva , insa parca regreta faptul ca m-a strigat .

- Aaa... nimic . Lasa ! spuse el . Te anunt daca se mai schimba ceva , spuse el .

- Ok , am aprobat eu , pe o voce joasa , de parca nu mai aveam vlaga in mine si nu puteam sa mai vorbesc .

Am intrat in casa , neintorcandu-ma cand am auzit masina lui Edward virand de pe aleea casei mele .

Am trecut prin sufragerie , vazand-o pe Lia si Ana cum se jucau pe canapea , in timp ce se uitau la desene . Am zambit in sinea mea , dar am trecut pe langa ele , fara sa fac galagie , ducandu-ma in camera mea . Trebuia sa-l sun pe Phil . Informatia asta sigur il va pune pe ganduri .