Epilog

Da , stiu, dupa ce v-am lasat atat in suspans, acum vin cu EPILOGUL !!!! Nu ma urati va rog :(
Si trebuie sa va aduc la cunostinta ca multe dintre frazele din postare sunt citate din cartile Twilight, deci ideile nu-mi apartin ! Be de alta dar nu vreau sa fiu aretata pentru plagiat :))
Eu sper sa va placa si va invit si pe celalalt blog al meu  Stephany`s blog in caz ca nu il stiati unde am mai multe ficuri si oneshot-uri si poezii , si multe altele ( acela fiind blogul meu principal ) . Nu ca mi-as face reclama :)) Insa este doar in caz ca va place cum scriu si mai vreti sa cititi alele :)
Gata, gata , am tacut si va las sa lecturati :)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Bella POV:

Imi aminteam vag cate ceva din viata mea, iar printre acestea, si un barbat de-a dreptul frumos, dar neobisnuit de uman. Mintea mea recunostea acea persoana, dar parca nu ii putea atribui si un nume.

  Apoi, imi amintesc ca am zacut in intuneric mult timp, incercand sa ma agat de orice lucru marunt ce mi-l puteam aminti. Iar apoi, durerea m-a lovit din nou. Era ca si cum intreg corpul imi era in flacari, arzand cu o asa intensitate, incat ma facea sa urlu si sa implor dupa moarte. Inima mea batea intr-un ritm nebunesc , imprastiind parca focul prin tot corpul meu, fiecare vena, pulsandu-mi de durere.

 Iar apoi, dupa cateva ore ce mi s-au parut o eternitate, focul a inceput sa se retraga. Se retragea cu pasi ce nu sovaiau, inapoi catre inima, pana cand intreg corpul mi-a fost eliberat de foc. Inima mea a mai batut de 2 ori, dupa care s-a oprit de tot.

 Acum stateam pur si simplu, naucita de confuzie, gandindu-ma daca eram moarta.

Dar, eram nicaieri, si era intuneric.  Cu o ultima sfortare, am reusit sa-mi aduc aminte ultimele minute din viata, si in principiu, tot filmul vietii mele mi s-a derulat prin minte , ca o carte abia citita.

 Imi amintisem ce eram, si mai ales ce m-a omorat. Imi amintisem si ca Edward murise chiar inaintea mea, si imi mai amintisem si confesiunile vampirului vanator. Atunci, parca ceva s-a rupt in mine, la gandul ca Edward nu mai exista. U ca l-as fi iubit... de fapt, nici nu stiam ce simtisem pentru el, insa stiu doar ca moartea lui mi-a adus o mare durere in inima. Parca toata fiinta mea tanjea sa verse o lacrima, dar ochii mei erau prea secati.

Ma intrebam cu oare aratam . Cel mai probabil ca un morman de cenusa inca fumegand.

 Dar apoi, am inceput sa aud. Tot ce ma inconjura. Fosnetul frunselor in timp ce vantul adia printre crengi, sunelele animalelor din padure , si chiar puteam sa miros iarba si roua , si praful din aer .

 Apoi, cativa pasi pe o podea ce se afla undeva sub mine. Cred ca un etaj inferior, ori ceva de genul. Ceea ce m-a dus cu gandul la faptul ca ma aflam intr-o casa. Cel mai probabil la un etaj, iar jos, la parter se mai afla cineva. Sau mai multa lume, dupa sunetele pasilor.

Apoi am auzit vocea catifelata de neconfundat, a carui imagine mi-a aparut imediat in minte:

-         Alice, cat mai are ?  intreba el. Multumesc, raspunse gandului lui Alice probabil.

Dar eram intrigata. Intrigata de faptul ca nu spusese cu voce tare sa aud si eu. Intrigata de faptul ca el era aici, desi nu era posibil.

-         Bella! Sopti el usor aproape de urechea mea. Bella, te rog deschide ochii, ma ruga el pe un ton implorator.

Vroiam sa strig ca nu stiam daca pot, doar ca imi era teama ca vocea mea sa fi pierit.

Luandu-mi timpul necesar, am reusit sa-mi deschid ochii , minunandu-ma de varietatea de culor pe care nici nu le stiusem pana acum. Puteam vedea fiecare firicel de praf din aer, si am tras adanc aer in piept, dorindu-mi sa-l miros...Sa-l gust! Dandu-mi seama totodata ca de fapt nici nu aveam nevoie de aer.

  Apoi, am simtit cum cineva ma strange usor de mana, iar instrinctele mele m-au facut sa ma incordez, si sa ma indepartez de posibilul atacator. Astfel ca , mai inainte ca eu sa-mi duc gandul la bun sfarsit, deja ma aflam in coltul opus camerei, in pozitie de atac , maraind amenintator la cei din fata mea.

Apoi, mai inainte sa-mi las ragaz pentru a ma minuna de cum reusisem sa fac aceste miscari atat de rapide si de perfecte, am intalnit acei ochi aurii , privindu-ma cu caldura.

 Simteam tensiunea din camera , si intorcandu-mi privirea, i-am recunoscut pe Membrii familiei Cullen blocand usa. Baietii stand in fata in pozitie de aparare, iar in spatele lor, femeile ce incercau sa priveasca in camera.

-         Bella ? ma distrase din nou vocea catifelata, facandu-ma sa-mi indrept atentia asupra lui.

Edward statea in spatele unei mese, cu mana intinsa spre mine. Masa pe care statuse mana mai inainte, imi spuse o voce din cap.

-         Bella, e in regula. Esti in siguranta. Nimeni nu-ti va face rau! Spunea el intruna , pe un ton calm dar reticent totoata. Se indrepta cu pasi dinadins mici, si foarte lent, incercand sa se aproprie de mine.

Ma privea intr-un fel calduros, incercand sa ma calmeze , dar totodata am citit nesiguranta , dar continua sa inainteze spre mine, pastrand amandoi contactul vizual.

Ca prin vis, desi foarte clar, am auzit glasul lui Jasper care il avertiza pe Edward, ba chiar ii sfatuia sa nu se aproprie de mine, caci as putea sa-i fac rau . ( Nu neaparat cu aceste cuvinte ).

Insa lui nu-i pasa, continuand sa inainteze, pastrandu-si mana in fata sa, de parca imi cerea sa ma alatur lui.

In cateva secunde, ce mie mi s-au parut o infinitate, era la mai putin de un pas distanta, opindu-se in loc.

-         Bella ? intreba el sovaind. Stiu ca esti debusolata, dar ai incredere in mine. E totul bine, continua el sa ma calmeze.

Desi eu nu intelegeam de ce ii era frica . Si atunci mi-am dat seama ca inca mai stateam in pozitia de atac. Insa imediat ce am gandit asta, corpul meu s-a ridicat in pozitie de “ drepti” .

Usurarea vizibila de pe chipul lui Edward , m-a facut sa zambesc putin, iar asta i-a dat curaj, inaintand pana in fata mea.

Mana lui s-a ridicat, si mi-a mangaiat delicat obrazul, lasand in urma mii de furnicaturi in locul in care ma atingea. Ochii mei s-au inchis pentru o clipa, lasandu-mi obrazul in palma sa.

-         Bella? Ii aduci aminte de mine? Ma intreba el intr-un mod inocent si copilaros de parca intreba un copil.

mi-am deschis ochii, fluturandu-mi repede pleoapele, si ridicandu-mi pivirea spre ochii lui. Am dat din cap, in sens afirmativ, insa nu repede, ci rar, sperand ca am arata sigura pe mine.

-         Edward ! am rostit pentru prima data, iar vocea mea a sunat complet diferit, fiind cea mai frumoasa voce pe care am auzit-o vreodata. Inafara de a lui Edward :)

El a zambit privindu-ma in continuare in ochi, iar apoi si-a indreptata rapid privirea spre ceilalti, care, dupa cum observasem si eu, erau la fel de zambitor, si poate... mandri ?

-         Foarte bine ! spuse Edward zambitor. Cum te simti ?

-         Mai bine acum, am raspuns eu. Numai ca ...nu inteleg, am continuat eu incruntandu-ma.

-         Ce anume ? ma intreba Edward nedumerit.

-         Tu ! Traiesti ! Adica te-am vazut cand ai ... cum e posibil ? Iar eu...  M-am oprit pentru a-mi privi corpul . Eram imbracata intr-o rochita albastra ce contrasta puternic cu pielea mea neobisnuit de alba . probabil opera lui Alice.

-         Bella, eu , ca vampir nu pot sa mor decat daca sunt ars sau , cum ai spus tu, imi este injectat in corp o cantitate mare de substanta toxica , pe care numai agentia ta o detine . Tu ar trebui sa stii mai bine asta , nu? Ma intreaba el zambindu-mi strengareste .

-         Da... am spus eu nu prea sigura pe mine. Si asta inseamna ...

-         Ca acel vampir nu a reusit sa ma omoare. Ma rog... asta ar fi facut... imediat ce ... , lasa el propozitia in aer.

-         Imediat ce ...? l-am indemnat eu sa continue.

-         Imediat ce termina cu tine, se auzi vocea puternica a lui Carlisle.

-         Insa eu am ajuns la timp, si am avut grija de bataus , se lauda Emmet strangandu-si pumnii in maini , scrantindu-si degetele .

-         Lasati-ma doar o secunda! Le-am spus dandu-mi seama de gravitatea situatiei. Deci spuneti ca l-ati omorat pe acel vampir, insa el m-a muscat . Asta inseamna ca ... inseamna ca...

-         Esti vampir acum , spuse cu vocea trista Edward.

-         Nu se poate ! am soptit eu, desi cu totii m-au putut auzi.

-         Nu-ti fa griji, totul va fi bine ! incerca Edward  sa ma linisteasca , insa eu deveneam din ce in ce mai nervoasa.

Dintr-o data am vazut cum toti se incordeaza , gata sa-si ia pozitiile de aparare, probabil gandindu-se ca voi ataca . Atunci am realizat ca nu mai eram eu. Totul se schimbase .

.... Nu-mi dorisem niciodata nemurirea , desi parea ca ma nascusem sa devin vampir . Totul era atat de nou, atat de infricosator si de emotionant, dar intr-un mod pozitiv. Adoram sa fiu ceea ce devenisem si chiar daca in viata mea de om nu-mi dorisem decat sa-i omor pe cei in care ma transformasem , era pentru faptul ca nu ii stiam . Ca si cum judecasem toate cartile dupa copertele lor. Iar acum, totul devenise atat de clar, de parca toata viata mea am fost oarba , si dintr-o data mi sa dat sa vad. Sa vad ceea ce nu am mai vazut niciodata, sa simt cu toata fiinta mea ceea ce credeam imposibil .

   Acum totul parca intrase pe fagasul sau. Nu ma mai gandeam la razbunarea parintilor mei. Trebuia sa ascult de ei de cand mi-au aparut in vis , si mi-au spus sa-mi traiesc viata caci doar asa ei vor fi impacati. Asa ca le-am urmat sfatul. Devenisem vampir si Edward s-a dovedit a fi chiar ceea ce-mi mai trebuia. Ok, recunosc ca parintii nu-mi spusesera sa fac chiar asta , dar era destul de interpretabil, daca stau bine sa ma gandesc .

    Phil... ei bine, a inteles in sfarsit ca nu se poate lupta cu morile de vant, asa ca si-a dat demisia de la agentia care , oricum fusese desfiintata dupa doua luni din motive politice.

Inca mai tin legatura cu el, fiindca chiar tinueam la el ca la un tata . Aveam de gand sa mai stau pe langa el macar vreo 60 de ani ,  sa ma asigur ca o duce bine. Apoi, voi pleca undeva departe, traindu-mi infinitatea cu noua mea familie ...

                                                            ********

     -         Iubito ce faci ? ma intreaba Edward dragastos venin langa mine si cuprinzandu-ma in brate de la spate.

-         Ma gandeam, spun eu , inca privind pe fereastra imensa de la noua noastra casa din Antartica.

    -            La ce ? ma intreaba el din nou cu o voce senzuala incepand sa ma sarute pe gat.

    -         La ultimii ani, am spus eu zambind , si intorcandu-ma spre el, cuprinzandu-l cu bratele de dupa gat.

   -         Hmm... marai el ridicandu-se de la gatul meu la buze , incepand sa mi le sarute , dar cand sarutul devenea m-ai pasional, s-a oprit , maraind incet, si lasand un oftat s-a dezlipit de mine . Dar inainte ca privirea mea intrebatoare sa-l faca sa-mi spuna ce este in neregula...

-         Aaa... sper ca nu deranjez! Striga Alice de langa usa larg deschisa acum. Am anuntat inainte, spuse ea uitandu-se la Edward si zambind draceste.

-         Mda... mormai el si isi dadu ochii peste cap.

-         Si oricum, continua Alice, Bella nu avea chef de giugiuleala ! spuse ea    scotand limba la Edward , apoi isi indrepta privirea spre mine. Pentru ca mergem la shopping!!!! Si o sa-ti placa ! spuse el, repezindu-se la mine si luandu-ma cu forta de maini, tragandu-ma dupa ea spre usa, in timp ce eu ceream ajutor din priviri de la Edward. Tradatorul ! Zambi si imi facu cu ochiul chiar inainte sa ies din camera . Dar lasa ca i-o fac eu lui ! mi-am spus in minte, bucurandu-ma ca nu imi poate citi gandurile .

Capitolul 18

      In sfarsit !!!!!  acum 2 seri am reusit sa termin capitolul, si va rog sa nu ma omorati pt asta, dar am avut atatea pe cap zilele astea, incat pur si simplu eram prea obosita ca sa-mi mai stea gandul la blog si scris. Imi cer scuze pt asta, si voi incerca sa continui cu ficurile cat de des voi putea . Acum , stiu ca o anume persoana anonima ma tot " necajeste " cu insistentele ei:D  drept pentru care o adooooor :* :* :* :* si ii multumesc din suflet ca imi citeste ficul si ca nu ma lasa sa renunt :* :* :*
Bine, bine, va las sa cititi curiosilor :))
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

      Edward POV:

Am ascultat toata drama ei devenind din ce in ce mai ingrijorat pentru ea. Iar cand spuse ca nu vrea sa plece de aici, o mica parte egoista din mine a indraznit sa spere. Sa spere ca poate simte ceva pentru mine. Insa stiam ca nu era asta.

-         Nu stiu ce sa fac! spuse ea privindu-ma aproape implorator.

-         Poate pana la urma ar trebui sa-i spui lui Phil, daca asa vei fi in siguranta, i-am propus eu.

-         Edward... spuse ea oftand.

-         Stiu, stiu, nu vrei sa pleci. Poate daca...

-         Daca ? ma indemna ea sa continui.

-         Daca ai vrea sa te muti la ...noi? intreb eu pe o voce sovaitoare. Adica avem o casa intreaga la dispozitie si suntem 7 vampiri care nu dormim niciodata, i-am spus eu, sperand sa-mi accepte oferta.

Ochii Bellei se luminara dintr-o data , zambetul ei marindu-se.

-         Asta ar fi... minunat, spuse ea devenind din nou suparata. Insa nu pot sa accept.

-          De ce nu ? intreb eu.

-         E vorba si despre familia ta...

-         Dar ei vor fi incantati. Mai ales Alice care te considera prietena ei! I-am spus eu, aproape disperat.

-         Stiu, dar e vorba si de tine. Nu vreau sa va pun in pericol! Spuse ea, privindu-ma amarata.

-         Bella! Am spus eu zambind incurajator. Suntem 7 vampiri impotriva unuia, care nici nu stim cu adevarat daca e vampir! Chestia este aproape amuzanta! I-am zambit eu cald. Te rog accepta-mi oferta. In plus, gandeste-te si la Ana si Lia! Doar nu ai vrea sa le pui in pericol, nu?

-         Ah, Edward Cullen, mi-ai atins coarda sensibila! Spuse ea oftand. Presupun ca... asa va fi mai bine... insa va trebui sa discuti mai intai cu ai tai! Spuse ea repede ultima parte.

-         Ok! I-am raspuns eu.

Zilele au trecut rapid, iar Bella s-a mutat la noi pana la urma, desi lui Rose nu ii prea convinea, iar jasper trebuia sa o evite cel mai mult, din cauza apetitului sau. In fiecare seara, ii vegheam somnul , indragostindu-ma de ea din ce in ce mai mult. Stiam ca nu era bine, si nici macar corect fata de ea si fata de umanitatea ei, dar fiinta egoista din mine, imi dicta mereu. O vroiam aproape, acum mai mult ca orice. Iar daca exista vreun pret de platit, atunci il acceptam cu cel mai mare drag.

  

Astazi era seara perfecta. Astazi, Bella Swan imi va afla sentimentele. Toata lumea era la vanatoare, cerandu-le eu asta, iar ei au fost destul de entuziasmati de hotararea mea. Ma rog... aproape toata lumea, deoarece Rose inca nu o acceptase pe bella ca parte din familie asa cum facusera ceilalti. Pana si Jasper, incerca, dar se pare ce Rose... ramane Rose.

Insa asta era seara mea speciala, si nimeni nu avea sa o strice. Am asezat sute de lumanari parfumate prin living, pe scari si mai ales pe langa pianul la care voi canta. Aveam totul pregatit pana in cel mai mic detaliu, iar acum asteptam elementul final. Pe Bella.

 Trebuia sa soseasca din minut in minut, venind de la casa ei, aducandu-si inca cateva lucruri.

Masina ei se auzi pe alee, iar eu mi-am ocupat locul la pian. Cand usa s-a deschis, am lasat notele pianului sa zboare pana la urechile delicate ale Bellei, desfatand-o cu muzica mea. Eram multumit de mine, si de tot ce facusem, iar acum ii priveam fata mirata, in timp ce continuam sa cant. Bella se uita peste tot,  confuza , iar cand si-a poposit privirea pe mine, nu m-am deranjat decat cu un zambet cald, chemand-o langa mine.

   Bella se supuse chemarii mele mai mult sau mai putin suptile, luand loc pe bancuta, langa mine, privindu-mi mainile cum apasat clapele delicate ale pianului, scotand sunete dulci.

  Capul ei se pleca usor spre mine, dar cu toate acestea nu ma atinse, iar eu simteam ca aveam sa o iau in brate si sa nu-i mai dau drumul vreodata. Dar mi-am abtinut acest impuls ( cu greu), continuand sa-i contemplez chipul, in timp ce degetele mele nu oboseau in a da viata notelor muzicale. Bella parca se afla intr-o transa privind clapele pianului, sau poate ca privea doar in gol, zambind cu jumatate de gura .

  Cand melodia se termina, Bella isi ridica rapid capul, de parca se trezise la viata , apoi, la fel de rapid, se ridica de pe bancuta, de langa mine, dansu-se un pas inapoi.

-         Edward... ce inseamna toate astea ? vorbi ea pentru prima data cu glasul tremurandu-i.

-         Bella... eu am ceva sa-ti spun, si nu stiu cum vei reactiona , am avertizat-o eu.

Bella POV:

Am iesit afara din casa, val-vartej, cautand cu disperare  sa ma indepartez de el. Am luat-o de-a dreptul prin padurea deasa, nepasandu-mi daca aveam sa ma ratacesc. Tot ce vroiam era sa ma indepartez cat mai mult posibil. Dupa cativa metri, rapusa de oboseala, m-am lasat sa cad in genunchi, cu lacrimi in ochi. Asta nu era adevarat . Asta nu se putea intampla ! imi repetam in gand. El...El ma iubea ! Dar era vampir. Relatia asta nu va dura . Nu va merge niciodata. Si crede-ma, nu vrei sa ai de aface cu un ex-prieten vampir.

 Dar cel mai rau, pe langa faptul ca el ma iubea , era ca eu nu il uram pentru asta. Nu ! De fapt eram confuza si luata total prin surprindere. Si cel mai frica imi era ca undeva in adancul sufletului, speram ca el sa ma placa.

 Dar mie nu avea cum sa-mi placa de el. Pentru ca ... ei bine... era un VAMPIR pentru numele lui Dumnezeu. Unii oameni nici nu cred ca exista macar. E ca si cum mi-as da intalnire cu un mit, ori ceva asemanator. Ceea ce era ciudat. Plus ca avea cam 100 de ani, si daca ar fi sa te gandesti asa ... ah ! Nici nu vreau sa-mi mai imaginez.

 Nu plangeam. Nu consider ca aveam de ce . Nu eram una dintre acele fete sentimentale care plang la fiecare “ te iubesc” ca sa nu mai spun ca nici nu era cazul in momentul de fata. Nu. Pur si simplu ma simteam confuza si nu am putut sa-i raspund ceva lui Edward. Hoinaream prin padure in cautarea ... linistii? Nici eu nu stiam exact ce.

 Un fosnet se auzi in spatele meu, insa prea suptil pentru a fi un animal. Cel mai probabil o briza de vant ar fi facut acel fosnet, si in momentul de fata clar nu era cazul. M-am intors rapid, simturile mele de autoaparate contra unui atac supranatural, imi intrara in functiune , luandu-mi pozitia de lupta.

 Insa nimic nu parea a fi acolo. Dar bineinteles , ca stiam cea mai importanta regula,: si aceea fiind faptul ca nimic nu este ceea ce pare a fi. Deci, nu mi-am lasat garda jos, pana ce un alt fosnet nu se auzi din partea opusa, ceea ce ma facu sa-mi dau seama ca simturile mele nu ma inselau. Cineva , sau ceva statea acolo, in umbra , gata sa ma atace.

 La al treilea fosnait m-am aruncat printre tufe aterizand deasupra potentialului atacator, doborandu-l. Faptul ca nu m-a atacat imediat , m-a facut doar sa-l imobilizez. Cand privirea mea a coborat, nici ca puteam sa fiu mai putin surprinsa sa-l intalnesc pe Edward , cu o fata ingrijorata.

Fapt care m-a determinat sa ma ridic rapid de pe el.

-         Tu nu stii ca nu-i frumos sa sperii oamenii ? il intreb  fara inflexibilitati.in voce.

-         Scuze, doar ca vroiam sa ... te stiu in siguranta, spuse el stanjenit, fapt care m-a determinat si pe mine sa ma simt la fel de stanjenita.

-         Am crezut ca esti psihopatul care vrea sa ma omoa....

Dar nu am mai apucat sa continui, ca Edward facuse ochii mari, iar din gura incepu sa i se prelinga sange, ca mai apoi sa cada la pamant fara vlaga, avand in spate infipta o ranga de fier.

Vocea mea, care in mod normal ar fi trebuit sa scoata un sunet ascutit, tipand de frica, acum nu o puteam gasi pentru a mai spune orice altceva. Stateam incremenita uitandu-ma la el, fara  am ma misca sau a scoate vreun sunet.

Doua maini reci imi mangaiara delicat umerii, ceea ce ma aduse la realitate , si m-am intors rapid, dand nas in nas cu un tip sexy, cu ochii albastri, si parul brunet, lung pana la omoplati, ce avea intiparit pe fata un zambet morbid. Nebunia i se citea in ochii care nu erau mai departe de 30 de centimetri de ai mei.

-         Tu...tocmai ai..., dar buzele mele nu mai puteau continua sirul de afirmatii si intrebari mentale.

-         Eu! Zambi el.

-         In tot acest timp? Intreb eu referindu-ma la toate amenintarile si crimele cu vanatorii.

-         Tot timpul, scumpete, spuse el pastrandu-si zambetul ironic si mangaindu-mi cu doua degete chipul, de la tampla pana la barbie.

-         De ce ? intreb eu confuza.

-         Pai gandeste-te si tu putin. Voi vreti sa ne distrugeti rasa , corect? Doar ca nu ati luat in calcul faptul ca noi va putem distruge primii. Vezi tu, lucrul cel mai putin inteligent pe care ati putut sa-l faceti a fost  va puneti cu Vloturii, explica el cu o nota de seriozitate in voce desi isi pastra zambetul batjocoritor.

-         Volturii? Intreb eu inmarmurita. Stiam ca sunt puternici, dar sincer nimeni nu s-a gandit ca ei chiar ar riposta, deoarece niciodata nu o facusera.

-         Dap, papusa. Si cum tu  ne urasti atat de mult pentru faptul ca ti-am ucis parintii, ei bine ne-am gandit ca tu sa fii ultima care va suferi.

-         Ce? Phil? Ce ati facut ? intreb eu ingrijorata. Faptul ca se lega de mine era una, darca s-au legat de Phil, o sa plateasca.

-         Sa spunem doar ca s-a pensionat inainte devreme. Dar nu asta ar trebui sa te preocupe in momentul actual. Ce ar trebui sa te preocupe ar fi propria-ti viata.

-         De unde ai stiut? In tot acest timp, ai fost informat de cineva . Cine? am intrebat eu ignorandu-i ultima afirmatie.

-         Nu prea imi mai aduc aminte, stii. Era unul... Dar cum el chema? Spuse el prefacandu-se ca se gandeste intens. Mogan? Dogan? Vogan?Loman? Oh. Mi-am amintit. Logan! Iti suna cumva cunoscut ? ma intreba fixandu-ma din nou cu privirea si zambind cu satisfactie.

-         Ce? Am rabufnit nevoasa .Singurul in care m-am increzut, si singurul la care niciodata nu m-am gandit  ca la un posibil informator. Era atat de marsav incat ma ducea cu gandul la replica: “ Tine-ti prietenii aproape, dar dusmanii si mai aproape”.

Nu am mai suportat, si am sarit la el, insa il ratasem, deoarece era foarte rapid. Mai rapid decat orice vampir cu care ma luptasem pana atunci. Intr-o clipita era din nou in spatele meu, si inainte ca eu sa constientizez pericolul si sa ma intorc, mainile lui deza ma imobilizasera, iar coltii imi stapunsera pielea delicata a gatului.

  Durere. Slabiciune. Razbunare. Edward.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Mda, stiu ca v-am lasat putin in suspans, dar ! Exista si un mare Dar , peoarece am si un motiv , relativ convingator :))

 Voi incerca sa pun mai repede capitolul urmator adica in acest weekend deci sa  nu aruncati cu rosii electronice in mine :*