Bine, bine, va las sa cititi curiosilor :))
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Edward POV:
Am ascultat toata drama ei
devenind din ce in ce mai ingrijorat pentru ea. Iar cand spuse ca nu vrea sa
plece de aici, o mica parte egoista din mine a indraznit sa spere. Sa spere ca
poate simte ceva pentru mine. Insa stiam ca nu era asta.
-
Nu stiu ce sa fac! spuse ea privindu-ma aproape
implorator.
-
Poate pana la urma ar trebui sa-i spui lui Phil, daca
asa vei fi in siguranta, i-am propus eu.
-
Edward... spuse ea oftand.
-
Stiu, stiu, nu vrei sa pleci. Poate daca...
-
Daca ? ma indemna ea sa continui.
-
Daca ai vrea sa te muti la ...noi? intreb eu pe o voce
sovaitoare. Adica avem o casa intreaga la dispozitie si suntem 7 vampiri care
nu dormim niciodata, i-am spus eu, sperand sa-mi accepte oferta.
Ochii Bellei se luminara dintr-o
data , zambetul ei marindu-se.
-
Asta ar fi... minunat, spuse ea devenind din nou
suparata. Insa nu pot sa accept.
-
De ce nu ?
intreb eu.
-
E vorba si despre familia ta...
-
Dar ei vor fi incantati. Mai ales Alice care te considera prietena ei! I-am spus
eu, aproape disperat.
-
Stiu, dar e vorba si de tine. Nu vreau sa va pun in
pericol! Spuse ea, privindu-ma amarata.
-
Bella! Am spus eu zambind incurajator. Suntem 7 vampiri
impotriva unuia, care nici nu stim cu adevarat daca e vampir! Chestia este
aproape amuzanta! I-am zambit eu cald. Te rog accepta-mi oferta. In plus,
gandeste-te si la Ana si Lia! Doar nu ai vrea sa le pui in pericol, nu?
-
Ah, Edward Cullen, mi-ai atins coarda sensibila! Spuse
ea oftand. Presupun ca... asa va fi mai bine... insa va trebui sa discuti mai
intai cu ai tai! Spuse ea repede ultima parte.
-
Ok! I-am raspuns eu.
Zilele au trecut rapid, iar Bella s-a mutat la noi pana la
urma, desi lui Rose nu ii prea convinea, iar jasper trebuia sa o evite cel mai
mult, din cauza apetitului sau. In fiecare seara, ii vegheam somnul ,
indragostindu-ma de ea din ce in ce mai mult. Stiam ca nu era bine, si nici
macar corect fata de ea si fata de umanitatea ei, dar fiinta egoista din mine,
imi dicta mereu. O vroiam aproape, acum mai mult ca orice. Iar daca exista
vreun pret de platit, atunci il acceptam cu cel mai mare drag.
Astazi era seara perfecta. Astazi, Bella Swan imi va afla
sentimentele. Toata lumea era la vanatoare, cerandu-le eu asta, iar ei au fost
destul de entuziasmati de hotararea mea. Ma rog... aproape toata lumea,
deoarece Rose inca nu o acceptase pe bella ca parte din familie asa cum
facusera ceilalti. Pana si Jasper, incerca, dar se pare ce Rose... ramane Rose.
Insa asta era seara mea speciala, si nimeni nu avea sa o
strice. Am asezat sute de lumanari parfumate prin living, pe scari si mai ales
pe langa pianul la care voi canta. Aveam totul pregatit pana in cel mai mic
detaliu, iar acum asteptam elementul final. Pe Bella.
Trebuia sa soseasca
din minut in minut, venind de la casa ei, aducandu-si inca cateva lucruri.
Masina ei se auzi pe alee, iar eu mi-am ocupat locul la
pian. Cand usa
s-a deschis, am lasat notele pianului sa zboare pana la urechile delicate ale
Bellei, desfatand-o cu muzica mea. Eram multumit de mine, si de tot ce facusem,
iar acum ii priveam fata mirata, in timp ce continuam sa cant. Bella se uita
peste tot, confuza , iar cand si-a
poposit privirea pe mine, nu m-am deranjat decat cu un zambet cald, chemand-o
langa mine.
Bella se supuse
chemarii mele mai mult sau mai putin suptile, luand loc pe bancuta, langa mine,
privindu-mi mainile cum apasat clapele delicate ale pianului, scotand sunete
dulci.
Capul ei se pleca
usor spre mine, dar cu toate acestea nu ma atinse, iar eu simteam ca aveam sa o
iau in brate si sa nu-i mai dau drumul vreodata. Dar mi-am abtinut acest impuls
( cu greu), continuand sa-i contemplez chipul, in timp ce degetele mele nu
oboseau in a da viata notelor muzicale. Bella parca se afla intr-o transa
privind clapele pianului, sau poate ca privea doar in gol, zambind cu jumatate
de gura .
Cand melodia se
termina, Bella isi ridica rapid capul, de parca se trezise la viata , apoi, la
fel de rapid, se ridica de pe bancuta, de langa mine, dansu-se un pas inapoi.
-
Edward... ce inseamna toate astea ? vorbi ea pentru
prima data cu glasul tremurandu-i.
-
Bella... eu am ceva sa-ti spun, si nu stiu cum vei
reactiona , am avertizat-o eu.
Bella POV:
Am iesit afara din casa, val-vartej, cautand cu
disperare sa ma indepartez de el. Am
luat-o de-a dreptul prin padurea deasa, nepasandu-mi daca aveam sa ma ratacesc.
Tot ce vroiam era sa ma indepartez cat mai mult posibil. Dupa cativa metri,
rapusa de oboseala, m-am lasat sa cad in genunchi, cu lacrimi in ochi. Asta nu
era adevarat . Asta nu se putea intampla ! imi repetam in gand. El...El ma
iubea ! Dar era vampir. Relatia asta nu va dura . Nu va merge niciodata. Si
crede-ma, nu vrei sa ai de aface cu un ex-prieten vampir.
Dar cel mai rau, pe
langa faptul ca el ma iubea , era ca eu nu il uram pentru asta. Nu ! De fapt
eram confuza si luata total prin surprindere. Si cel mai frica imi era ca
undeva in adancul sufletului, speram ca el sa ma placa.
Dar mie nu avea cum
sa-mi placa de el. Pentru ca ... ei bine... era un VAMPIR pentru numele lui
Dumnezeu. Unii oameni nici nu cred ca exista macar. E ca si cum mi-as da
intalnire cu un mit, ori ceva asemanator. Ceea ce era ciudat. Plus ca avea cam
100 de ani, si daca ar fi sa te gandesti asa ... ah ! Nici nu vreau sa-mi mai
imaginez.
Nu plangeam. Nu
consider ca aveam de ce . Nu eram una dintre acele fete sentimentale care plang
la fiecare “ te iubesc” ca sa nu mai spun ca nici nu era cazul in momentul de
fata. Nu. Pur si simplu ma simteam confuza si nu am putut sa-i raspund ceva lui
Edward. Hoinaream prin padure in cautarea ... linistii? Nici eu nu stiam exact
ce.
Un fosnet se auzi in
spatele meu, insa prea suptil pentru a fi un animal. Cel mai probabil o briza
de vant ar fi facut acel fosnet, si in momentul de fata clar nu era cazul. M-am
intors rapid, simturile mele de autoaparate contra unui atac supranatural, imi
intrara in functiune , luandu-mi pozitia de lupta.
Insa nimic nu parea a
fi acolo. Dar bineinteles , ca stiam cea mai importanta regula,: si aceea fiind
faptul ca nimic nu este ceea ce pare a fi. Deci, nu mi-am lasat garda jos, pana
ce un alt fosnet nu se auzi din partea opusa, ceea ce ma facu sa-mi dau seama
ca simturile mele nu ma inselau. Cineva , sau ceva statea acolo, in umbra ,
gata sa ma atace.
La al treilea fosnait
m-am aruncat printre tufe aterizand deasupra potentialului atacator,
doborandu-l. Faptul ca nu m-a atacat imediat , m-a facut doar sa-l imobilizez.
Cand privirea mea a coborat, nici ca puteam sa fiu mai putin surprinsa sa-l
intalnesc pe Edward , cu o fata ingrijorata.
Fapt care m-a determinat sa ma ridic rapid de pe el.
-
Tu nu stii ca nu-i frumos sa sperii oamenii ? il
intreb fara inflexibilitati.in voce.
-
Scuze, doar ca vroiam sa ... te stiu in siguranta,
spuse el stanjenit, fapt care m-a determinat si pe mine sa ma simt la fel de
stanjenita.
-
Am crezut ca esti psihopatul care vrea sa ma omoa....
Dar nu am mai apucat sa continui,
ca Edward facuse ochii mari, iar din gura incepu sa i se prelinga sange, ca mai
apoi sa cada la pamant fara vlaga, avand in spate infipta o ranga de fier.
Vocea mea, care in mod normal ar
fi trebuit sa scoata un sunet ascutit, tipand de frica, acum nu o puteam gasi
pentru a mai spune orice altceva. Stateam incremenita uitandu-ma la el,
fara am ma misca sau a scoate vreun
sunet.
Doua maini reci imi mangaiara
delicat umerii, ceea ce ma aduse la realitate , si m-am intors rapid, dand nas
in nas cu un tip sexy, cu ochii albastri, si parul brunet, lung pana la
omoplati, ce avea intiparit pe fata un zambet morbid. Nebunia i se citea in
ochii care nu erau mai departe de 30 de centimetri de ai mei.
-
Tu...tocmai ai..., dar buzele mele nu mai puteau
continua sirul de afirmatii si intrebari mentale.
-
Eu! Zambi el.
-
In tot acest timp? Intreb eu referindu-ma la toate
amenintarile si crimele cu vanatorii.
-
Tot timpul, scumpete, spuse el pastrandu-si zambetul
ironic si mangaindu-mi cu doua degete chipul, de la tampla pana la barbie.
-
De ce ? intreb eu confuza.
-
Pai gandeste-te si tu putin. Voi vreti sa ne distrugeti
rasa , corect? Doar ca nu ati luat in calcul faptul ca noi va putem distruge
primii. Vezi tu, lucrul cel mai putin inteligent pe care ati putut sa-l faceti
a fost va puneti cu Vloturii, explica el
cu o nota de seriozitate in voce desi isi pastra zambetul batjocoritor.
-
Volturii? Intreb eu inmarmurita. Stiam ca sunt
puternici, dar sincer nimeni nu s-a gandit ca ei chiar ar riposta, deoarece
niciodata nu o facusera.
-
Dap, papusa. Si cum tu
ne urasti atat de mult pentru faptul ca ti-am ucis parintii, ei bine
ne-am gandit ca tu sa fii ultima care va suferi.
-
Ce? Phil? Ce ati facut ? intreb eu ingrijorata. Faptul
ca se lega de mine era una, darca s-au legat de Phil, o sa plateasca.
-
Sa spunem doar ca s-a pensionat inainte devreme. Dar nu
asta ar trebui sa te preocupe in momentul actual. Ce ar trebui sa te preocupe
ar fi propria-ti viata.
-
De unde ai stiut? In tot acest timp, ai fost informat
de cineva . Cine? am intrebat eu ignorandu-i ultima afirmatie.
-
Nu prea imi mai aduc aminte, stii. Era unul... Dar cum
el chema? Spuse el prefacandu-se ca se gandeste intens. Mogan? Dogan?
Vogan?Loman? Oh. Mi-am amintit. Logan !
Iti suna cumva cunoscut ? ma intreba fixandu-ma din nou cu privirea si zambind
cu satisfactie.
-
Ce? Am rabufnit nevoasa .Singurul in care m-am
increzut, si singurul la care niciodata nu m-am gandit ca la un posibil informator. Era atat de
marsav incat ma ducea cu gandul la replica: “ Tine-ti prietenii aproape, dar
dusmanii si mai aproape”.
Nu am mai suportat, si am sarit la
el, insa il ratasem, deoarece era foarte rapid. Mai rapid decat orice vampir cu
care ma luptasem pana atunci. Intr-o clipita era din nou in spatele meu, si
inainte ca eu sa constientizez pericolul si sa ma intorc, mainile lui deza ma
imobilizasera, iar coltii imi stapunsera pielea delicata a gatului.
Durere. Slabiciune. Razbunare. Edward.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Mda, stiu ca v-am lasat putin in suspans, dar ! Exista si un mare Dar , peoarece am si un motiv , relativ convingator :))
Voi incerca sa pun mai repede capitolul urmator adica in acest weekend deci sa nu aruncati cu rosii electronice in mine :*
9 comentarii:
ah!!!!!!!!de ce tocmai acum??????de ce????ne urasti???cum sa te opresti acum???????si de ce a fugit bella de edward:(((((((((((((((of!abia astept continuarea;;)
scz dk te-am batut prea mult la cap pt capitoll asta;))
fff interesant capitolul dar pacat ca sa terminat asa:( as fi vrut sa stiu ce se va inatmpa cu Bella:X
Ce se va intampla cu Bella?Dar cu Edward??Nu poate sa se sfarseasca totul asa,nu?Te rog pune next-ul repede!:*:*
Hi,hi,hi ! Asa-i ca v-am lasat in suspans ? :))
Nu a fost cu adevarat intentia mea... ba da a fost ( scuze ! ) dar am zis ca asa va captez si eu putin atentia ! :(
Ce se va intampla, vati afla un urmatorul capitol, care aveam de gand sa-l pun weekend-ul asta, ... daca nu ma lovea raceala din plin :(
Asa ca va trebui sa mai asteptati putin ( sa il scriu mai intai ) sa il postez. Nu stiu nici eu cand . Saptamana asta daca voi avea o zi mai libera ori daca nu ... cand imi trece raceala :(
Multumesc ca inca sunteti aici ! :*
pe knd urmatorul capitol?
Sambata seara ! Initial vroiam sa-l postez weekendul trecut dar a intervenit ceva :(
knd postezi:(?
Am vrut sa-l pun ieri seara, dar nu am mai ajuns sa-l termin :( E aproape gata si maine il pun sigur ! Promit !
cine vrea poate sa imi faca propuneri cu ce sa fac ficurile. Da ca imi spuneti cu ce ati dori sa fac un fic sa imi spuneti pe blogul meu http://thevampiresdiariesfans.blogspot.ro/
EXEMPLU; poate vreti un fic cu personajele din THE VAMPIRE DIARIES, sau altceva care nu are leg cu vampiri.
http://thevampiresdiariesfans.blogspot.ro/
Trimiteți un comentariu