“ Domnisoara Sinclair,
fata la tabla si fiti atenta!” Mi-am reprimat un zambet sub ochii stralucitori
ai domnului Langford. Majoritatea fetelor il vedeau ca pe o frumusete cu parul
brunet si bronzat, dar nu-mi puteam da seama de ce. Mi-am incrucisat mainile la
pipt si m-am lasat pe spate in scaun; nu puteam vedea rostul geografiei.
Inca de cand m-am mutat in Phoenix , viata mea a luat o intorsatura spre
bine. Renee m-a luat la sala in fiecare zi, si am slabit foarte mult, avand
acum un corp bine tonifiat. Ea s-a
casatorit cu iubitul ei Phil ce a devenit un jucator de baseball international,
fiind ca un star si avand multi bani, putandu-mi permite un aparat dentar, pe
care l-am dat jos anul trecut. Acum dintii mei erau perfect drepti si
stralucitori ca perlele. Parul meu brunet era acum stalucitor cu reflectii
roscate in lumina soarelui si mai aveam si o noua cuafura care o avantaja mai
mult pe noua eu.
Deasemenea, mergand
la sala m-a facut sa cresc mai inalta si sa arat mai bine. Acum aveam 1,66 m si
niste forme de invidiat. Pielea mea era acum curata iar Phil mi-a platit o
operatie cu laserul pentru ochi, insemnand ca nu mai trebuie sa port ochelari.
Acum aratau stralucitori, transformandu-se in culoarea ciocolatei calde. Nu mai
eram Bella Swan.
Acum eram Izzy
Sinclair.
Sunetul clopoteleului
se auzi in intreaga scoala.Scaunele incepura sa zgarie podeaua in timp ce
elevii se ridicau din banci, inghesuindu-se pe usa pentru a iesi la soare. Mi-am
dat ochii peste cap, in timp ce mi-am luat ghiozdanul. Mi-am pus geanta pe umar
si mi-am luat jacheta mea iubita fara de care nu mergeam nicaieri.
“ Domnisoara
Sinclair, pot sa-ti vorbesc o clipa?” ma striga domnul Langford. Am oftat si am
mers pana in fata catedrei.
“ Da?” am intrebat plictisita.
“ Domnisoara Sinclair, lipsa ta de atentie in clasa mea nu
va fi acceptata.”Ma certa el.
“ Imi pare rau.” Mi-am cerut eu scuze fracandu-ma la ochi cu
mana libera.” Doar ca am avut multe pe cap in ultimul timp.” Lui Phil i s-a
oferit o noua pozitie in Florida ,
iar mama vrea sa mearga cu el, insa eu nu vreau sa-mi las prietenii de aici.
Ochii domnului Langford devenira mai blanzi.
“ Vrei sa vorbesti despre asta?” m-a intrebat bland. Eu doar
am dat din cap in semn de negare.
“ Nah, o sa fiu bine.” El ma aproba, dandu-mi voie sa plec.
Am iesit din scoala, mergand pana in parcare. Imediat am remarcat doi tipi
imbracati cu geci negre din piele, stand rezemati de masina mea iar eu am
zambit.
Mi-am ridicat mai
bine jacheta si am luat-o printre masini, pentru a ajunge la ei.
“ Hei, baieti.” I-am salutat. Amandoi s-au intors spre mine,
si mi-au zambit cand m-au vazut.
“ Hei Iz!” ma saluta Will, imbratisandu-ma.Will avea peste
1,80m, parul blond tuns scurt, ochii albastri si un corp bine tonifiat.
“ In sfarsit ce ti-a luat atata?” Ma intrebat Scott in timp
ce ii dadeam drumul lui Will si dandu-i si lui o imbratisare. Scott era cu
putin mai mic decat Will cu parul brunet, tuns scurt ce se potrivea cu ochii
sai caprui si un corp muscular.
“ Domnul Langford a vrut sa-mi vorbeasca despre lipsa mea de
atentie in clasa.” Mi-am dat ochii peste cap in timp ce imi scoteam cheile din
buzunarul jachetei si imi descuiam masina.
“ De ce? Ce s-a intamplat?” ma intreba Scott.
“ Inca mai dezbatem subiectul mutarea.” Am raspuns intrand in masina pe locul soferului in timp
ce Will s-a pus in locul pasagerului iar Scott a sarit in spate.
Am turat motorul si
am accelerat iesind din parcare in viteza.
“ Vrei sa te muti?” Ma intrebat Will.
“ Nu.” Am raspuns promt. Will si Scott imi erau ca fratii pe
care nu i-am avut vreodata. M-ar ucide daca i-as lasa, si sunt foarte sigura ca
la fel as face si eu.
“ Nu e ca si cum mama m-ar putea obliga sa ma mut.” I-am
asigurat. Amandoi m-au privit sceptici.” Ce?”
“ Inca ai 17 ani Iz”puncta Will.
“ Si?”
“ Si...” Scott isi dadu ochii peste cap, “ Esti inca sub
influenta parintilor tai”. Am injutat pe sub mustata in timp ce i-am condus la
casele lor. Nu a fost o calatorie tocmai lunga din moment ce ei stau usa langa usa .
“ Ne vedeam maine
Iz” spuse Will sarind din masina. Scott s-a aplecat asupra mea si am batut
pumnul.
“ Pe mai tarziu Iz!” imi spuse si el dadu-se jos din masina.
Imediat ca amandoi au coborat , am demarat in viteza spre casa ,
facandu-mi griji in legatura cu viitoarea conversatie. Ma decisesem sa-i spun
lui Renee ca nu exista nicio cale in a ma muta in Florida . Ori nu ne vom muta niciuna , ori se
va muta fara mine.
Am oprit masina
observand ca Jeep-ul lui Phil era deja parcat in garaj. Am oftat, gandindu-ma
ca si Phil va trebui sa-mi auda potentialele argumentele. Am iesit din masina
si am incuiat-o. Am intrat in casa, observand ca usa era descuiata. Am inchis-o si
mi-am lasat geanta pe scari. Auzeam TV-ul din sufragerie, asa ca am luat o gura
mare de aer, si am intrat acolo. Dar imediat ce am ajuns acolo, am inghetat.
Phil si Renee stateau pe canapea, inconjurati de 7 valize.
“ Ce naiba e asta?” am intrebat nervoasa, agitandu-ma in
jurul valizelor.
“ Ne mutam.” Spuse Renee zambind.
“ Nu. In niciun caz nu ma mut.” M-am razvratit eu. Am iesit
din sufragerie ca o furtuna , intrand in bucatarie. Puteam auzi murmurele
glasurilor lor in timp ce-mi luam o sticla cu apa din dulap. Am desfacut dopul
sticlei, luand o gura din lichidul rece.
Am auzit o pereche de pasi indreptandu-se spre mine, asa ca m-am intors, sa ma uit la
Renee.
“Bella-“ m-am incruntat la ea “ Izzy,” se corecta ea oftand.
“ asta e o mare oportunitate pentru Phil. Ar putea fi o mare aventura pentru
noi.”
“ Ei bine, ai putea avea aceasta mare aventura fara mine.” Am
spus eu ridicandu-ma pe masa de bucatarie.
“ Pai ce altceva putem face? Deja i-am spus managerului lui
Phil ca vom merge; Nu mai putem da inapoi acum.” Spuse Renee.
“ Ce ziceti sa stau cu Will si Scott pana fac 18 ani?” am
propus eu.
“ Stii ca nu putem face asta.” Ofta ea scuturandu-si capul.
Mi-am impreunat mainile lasandu-mi-le in poala in timp ce Renee isi freca
fruntea. Dintr-o data se opri si zambi.
“ Bine, nu e ca si
cum eu iti sunt singurul parinte.” Mi-a luat o clipa sa inteleg la ce se
referea.
“ Nu. Nu!” am soptit eu dandu-ma jos si indepartandu-ma de
ea.
“ Fii rezonabila Izzy si doar gandeste-te. Deja am
impachetat.” Spuse Renee. Cumva, stiam ca nu aveam sa castig argumentul asta,
dar nu exista nicio cale prin care eu sa locuiesc cu Charlie si sa ma intorc
la... ei.
“ Dar...dar-“ am implorat eu.
“ Oh, termina acum. E perfect! Am sa ma duc sa-l sun pe Charlie acum!” zambi ea intorcandu-se pe calcaie si indreptandu-se spre
telefon. Inainte sa ma gandesc sa o opresc, ea deja formase numarul lui Charlie
si-si tinea telefonul la ureche, lovind nerabdatoare podeaua cu piciorul.
“ Charlie! Ce mai faci?" intreba ea. Imi tineam degetele
incrucisate, sperand sa nu ma primeasca.
“ Ei bine, te-am sunat deoarece am o mica problema.” Se
lansa intr-o conversatie plina de detalii despre situatia noastra, si a sfarsit
prin” este posibil ca ea sa stea la tine?” Un moment plin de tensiune se lasa
in linistea din casa in timp ce asteptam raspunsul. Dar apoi, zambetul lui
Renee a crescut, si am stiut care era raspunsul lui Charlie. Mi-am strans
mainile in pumni si m-am deplasat spre scari in timp ce Renee ii multumea lui
Charlie de nenumarate ori.
Am intrat in camera
mea si am trantit usa .
“ Nu pot sa cred.“ am murmurat luandu-mi telefonul si
apeland cele doua numere familiare. M-am dus pana in spatele camerei mele
asteptand ca unul sa raspunda.
“ Alo?” raspunse Will.
“ Cine e ?” Intreba Scott cu o voce grava. Am ras.
“ Izzy?” au intrebat amandoi.
“ Hei” am spus eu, dar apoi mi-am muscat buza amintindu-mi
de ce i-am sunat.
“ Deci ati ajuns la o concluzie?” intreba Scott. Prin linistea
care a urmat cred ca le-am dat raspunsul.
“Nu.” Spuse Will.
“ Ma pun sa ma mut cu tata.” Am soptit, simtind cum
lacrimile incep sa-mi invadeze ochii. Cineva isi drese vocea.
“ Pai asta nu e-“ incepu Will dar fu intrerupt de Scott.
“ Venim cu tine.”
“ Ce?” Will si su mine intrebaram in acelasi timp;
“ Iz, doar nu credeai ca am sa te abandonez atat de usor,
nu? Uita-te la incheietura ta.” Am facut cum mi-a zis, ridicandu-mi incheietura
dreapta si vrand sa ma lovesc peste frunte. Acolo aveam tatuajul meu special, si anume 3 stele. Fiecare stea ma reprezenta pe mine, pe Will si pe Scott.
L-am facut ca sa le amintesc tuturor ca
nimic nu ne poate desparti. Bineinteles ca a trebuit sa mint in legatura
cu varsta mea, iar Renee nu a fost prea multumita, dar a meritat pe deplin.
“ Daca sunteti siguri” am oftat.
“ Normal sa sunt sigur.” Spuse Scott. “ Dar tu Will, te
bagi?”
“ La naiba, da!” raspunse Will.
“Super! Deci, cand plecam? “ Intreba Scott, iar eu am chicotit.
Iar apoi mi-am data seama de problema.
“ Dar baieti, as putea da peste...ei.” Scott si Will erau singurii care stiau despre hartuirile ce
s-au petrecut in Forks. Iar dupa ce le-am povestit, imediat au incercat sa-si
ia bilete de avion catre Forks, sa-i invete chiar ei o lectie, dar am reusit
sa-i opresc.
“ Pai asta e bine, atunci” raspunse Scott viclean.
“ Bine? Bine! Ei practic mi-au distrus copilaria Scott!” am
tipat eu.
“ Exact, e perfect pentru razbunare...” spuse Will. Imediat
am tacut si un zambet malefic mi se intipari pe buze.
“ V-am spus vreodata, baieti, cat de mult va iubesc?” i-am
intrebat.
“Izzy!” ma triga Renee, iar eu mi-am dat ochii peste cap.
“ Trebuie sa inchid, baieti; Ma cheama mama.” Am auzit cum au
inceput sa chicoteasca.
“Pa Izzy!” Au spus amandoi in cor si au inceput sa rada cand
eu le-am inchis. Am oftat, zambind o clipa
la telefonul din mana mea, inainte sa-l pun in buzunar si sa cobor jos.
Am sarit ultimele trepte si am vazut-o
pe Renee cu mainile in solduri si cu o spranceana ridicata.
“ Ce?” am intrebat inocent. “ Am ceva pe fata?” Mi-am atins
fata cu mana. Ea si-a dat ochii peste cap spunandu-mi sa o urmez. Am zambit; sa
o enervez era asa amuzant. Am urmat-o pana in bucatarie si am sarit inapoi pe
masa, balanganandu-mi picioarele in aer. Ea se intoarse cu fata spre mine.
“ Totul a fost aranjat. A fost dragut din partea lui Charlie
sa te primeasca sa stai cu el, si o sa te astepte la aeroport in Seattle . Zborul tau e in
3 zile.” Ma informa ea uitandu-se la mine in asteptare.Mi-am strans buzele.
“Ai comandat deja biletul?” am intrebat.
“Nu, dar sunt pe cale sa o fac.” Spuse ea aratand spre
laptopul ei care se deschidea.
“ Comanda trei.” Am spus eu coborand de pe masa.
“ Trei?” intreba ea.
“Da; trei." Mi-am dat ochii peste cap si am mers pana
la dulap de unde mi-am luat un baton energizant.
“De ce trei?” ma intreba confuza.
“ Unul pentru mine, unul pentru Will, si unul pentru Scott.”
I-am explicat. Am desfacut ambalajul si am luat o gura din baton. M-am uitat pe
ambalaj, vazand ca era cu aroma de capsuni.
“ Si ai discutat asta si cu Will si Scott?” ma intreba
Renee.
“ Mmhmm.”am murmurat eu, mestecand.
“ Si ei unde vor sta?” isi incrucisa Renee bratele la piept.
Oh; am uitat de asta. Ea ma urmari cu privirea pana ce am terminat de mancat.
“ Nu stiu; isi vor lua propriul apartament cand vom ajunge
acolo, cred.” Am mototolit ambalajul si l-am aruncat la gunoi.
“ Sunt prea tineri sa aiba propria lor locuinta” Puncta
Renee, dar eu am negat.
“ Amandoi au 18 ani, deci, tehnic nu sunt. Pe langa asta, e
alegerea lor.” Am ridicat din umeri, uitandu-ma la Renee. Ea ofta greu,
privindu-ma inapoi.
“Bine.” Murmura ea, intorcandu-si atentia la laptop. M-am
apropiat de ea, imbratisand-o si sarutand-o pe obraz.
“ Te iubesc mami.” Am zambit. Ea mormai dar am vazut
amuzamentul din ochii ei iar coltul buzelor ridicandu-se intr-un zambet. Am
lasat-o , intorcandu-ma inapoi in camera mea. Odata ajunsa inauntru, am incuiat
usa
si am inceput sa-mi mangai barbia, gandindu-ma la cu ce sa incep impachetatul.
Xoxox
“ Haide, Iz, nu vom ajunge la timp la
aeroport!” striga Scott.
“ Vin!” i-am strigat inapoi. Mi-am pus
ochelarii de soare si mi-am luat geanta. Am coborat jos, si am iesit afara prin
gradina din fata, unde Scott si Will se chinuiau sa inghesuie setul de tobe in
Jeep-ul lui Scott. Am inceput sa rad.
“ De ce nu va luati un alt set de tobe cand
ajungem in Forks?” Le-am strigat.
“ Pentru ca astea sunt speciale!” imi raspunse
Scott. Am zambit dand din cap. Fiecare dintre noi poate sa cante la tobe,
chitara, bass, pian si puteam sa si cantam putin. Pe langa muzica, Will si
Scott m-au invatat sa vorbesc italiana, chiar fluent acum.
“ O sa-mi fie dor de tine dulceata!” imi spuse
Renee luandu-ma in brate.
“Si mie o sa-mi fie dor de tine.” I-am raspuns
mangaindu-i spatele. Dupa un lung moment, mi-a dat drumul si am mers sa-l
imbratisez si pe Phil.
“ Masina ta va ajunge cam la o zi dupa ce
ajungi tu.” Ma informa Phil; asta era unul din motivele pentru care il iubeam.
“ Multumesc Phil.” I-am spus eu apreciativ.
"È abbastanza per amare; andiamo
avanti!" spuse Scott ( “Bine, de
ajuns cu iubirea; sa mergem!”)
"Oh bene, sto arrivando! Dio, mantenete
la vostra parrucca!" i-am raspuns, dandu-i lui Renee si lui Phil cate un
sarut pe obraz, indreptandu-ma spre masina.
( “ Bine, vin! Doamne, tine-ti peruca bine!*”)
* expresie care inseamna ceva in genul “
Doamne da-mi rabdare”
"Wow, qualcuno sembra un po
'irritabile." Will glumi. ( “ Wow,
cineva e putin frustrat.”)
"Forse è a causa di un uomo uccello
fastidioso cervello che non riesco a capire il significato di pazienza." ( “ Poate din cauza unei persoane enervante
cu creierul cat o pasare care nu poate intelege simtul rabdarii.”) M-am
uitat cu subinteles la Scott, in timp ce ma urcam in montruozitatea de Jeep,
inchizand usa
dupa mine.
"Ahi, che uno ferito." ( “Auci, asta a durut.”) Rase Scott
urcandu-se in scaunul soferului. Mi-am dat ochii peste cap la afirmatia lui,
asezandu-ma mai bine in scaun.
"Voi due si stanno comportando come dei
bambini." ( “ Voi doi va comportati
ca niste copii”) mormai Will din scaunul pasagerului, dand din cap.
Noi toti ne-am privit pentru o secunda si am
explodat in rasete. Scott porni motorul si incepu sa conduca. Am deschis fereastra,
facandu-le cu mana lui Renee si Phil care erau pe sosea, facandu-mi inapoi cu
mana. In data ce nu i-am mai putut
vedea, am inchis geamul, relaxandu-ma in scaun.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Ok, lume, stiu ca am lipsit foarte mult de pe aici, dar sincer a fost o mare harababura in viata mea in ultimul timp,si a trebuit sa ma ocup de niste chestii. Dar nu am renuntat ! deci stati pe aproape, caci nu scapati asa usor de mine :)
14 comentarii:
In sfarsit....Doamne credeam ca nu mai continui... in fine cap. e super.Te rog sa postezi mai des noi iti apreciem si respectam munca dar cerem acelasi lucru.Felicitari
Promit ca ma tin de treaba :* :* :*
Super capitol!Faci o treaba minunata!Abia astept next-ul!!!
imi place enorm de mult! faci o treba mega-super tare si sper sa vii cat mai repede cu urmatorul capitol:)
Am văzut că îţi place să scrii, aşa că te invit la un concurs organizat de blogul nostru, 13Braineaters.
Aici găseşti detalii: http://13braineaters.blogspot.ro/2013/04/devoratorii-de-creiere-te-invita-la.html
Succes, dacă te gândeşti să participi!
frumos dar te asteptam cu urmatorul mai curind
Îmi place mult ideea. Tu eşti genială, scrii foarte bine şi este uşor de citit.
De-abia aştept să ajungă la scoală şi să le "văd" faţa ălora. Tu din buni i-ai transformat in rai.:))
Mult spor la scris şi sper să postezi mai repede. :*Te pup.
Hei! Nu este frumos ceea ce faci! Sa stii , ca atunci cand scri atat de frumos nu este bine sa iti lasi fanii sa astepte. te rog sa pui continuarea. este mult prea interesanta povestea...
@edibill
:)) Multumesc mult de tot. Dar ficul asta eu il traduc. Nu e creatia mea. Daca vrei, il poti gasi in engleza pe fanficion.net.
Cat despre continuare... putin mai incolo cand o sa mi se mai elibereze si mie putin programul la scoala :(
Mda, stiu cum e cu scoala. Dar mai sunt 3 saptamani si gata. Iti urez spor la tradus, si multumim ca faci o treaba atat de minunata.
Offf vreau sa aflu ce se intampla cand se intalnesc! Abia astept :) Bafta la scoala ca mai e putin si asteptam next!
P.S. Ce clasa esti>?
Cand pui urmatorul capitol?
@ Anastasia Alexandra: Pfff.... am sa incerc zilele astea sa reincep sa traduc, si sper ca voi si reusi. Urmatorul capitol... cat de curand, sper :)
@TheoRyaMarya: Tocmai am intrat in clasa a 12-a :)
Când o să postezi un nou capitol? :3 poate ai timp acum, cu vacanţa şi astea? :3 sper să postezi curand, cand iti permite timpul :)
Trimiteți un comentariu