Epilog

Da , stiu, dupa ce v-am lasat atat in suspans, acum vin cu EPILOGUL !!!! Nu ma urati va rog :(
Si trebuie sa va aduc la cunostinta ca multe dintre frazele din postare sunt citate din cartile Twilight, deci ideile nu-mi apartin ! Be de alta dar nu vreau sa fiu aretata pentru plagiat :))
Eu sper sa va placa si va invit si pe celalalt blog al meu  Stephany`s blog in caz ca nu il stiati unde am mai multe ficuri si oneshot-uri si poezii , si multe altele ( acela fiind blogul meu principal ) . Nu ca mi-as face reclama :)) Insa este doar in caz ca va place cum scriu si mai vreti sa cititi alele :)
Gata, gata , am tacut si va las sa lecturati :)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Bella POV:

Imi aminteam vag cate ceva din viata mea, iar printre acestea, si un barbat de-a dreptul frumos, dar neobisnuit de uman. Mintea mea recunostea acea persoana, dar parca nu ii putea atribui si un nume.

  Apoi, imi amintesc ca am zacut in intuneric mult timp, incercand sa ma agat de orice lucru marunt ce mi-l puteam aminti. Iar apoi, durerea m-a lovit din nou. Era ca si cum intreg corpul imi era in flacari, arzand cu o asa intensitate, incat ma facea sa urlu si sa implor dupa moarte. Inima mea batea intr-un ritm nebunesc , imprastiind parca focul prin tot corpul meu, fiecare vena, pulsandu-mi de durere.

 Iar apoi, dupa cateva ore ce mi s-au parut o eternitate, focul a inceput sa se retraga. Se retragea cu pasi ce nu sovaiau, inapoi catre inima, pana cand intreg corpul mi-a fost eliberat de foc. Inima mea a mai batut de 2 ori, dupa care s-a oprit de tot.

 Acum stateam pur si simplu, naucita de confuzie, gandindu-ma daca eram moarta.

Dar, eram nicaieri, si era intuneric.  Cu o ultima sfortare, am reusit sa-mi aduc aminte ultimele minute din viata, si in principiu, tot filmul vietii mele mi s-a derulat prin minte , ca o carte abia citita.

 Imi amintisem ce eram, si mai ales ce m-a omorat. Imi amintisem si ca Edward murise chiar inaintea mea, si imi mai amintisem si confesiunile vampirului vanator. Atunci, parca ceva s-a rupt in mine, la gandul ca Edward nu mai exista. U ca l-as fi iubit... de fapt, nici nu stiam ce simtisem pentru el, insa stiu doar ca moartea lui mi-a adus o mare durere in inima. Parca toata fiinta mea tanjea sa verse o lacrima, dar ochii mei erau prea secati.

Ma intrebam cu oare aratam . Cel mai probabil ca un morman de cenusa inca fumegand.

 Dar apoi, am inceput sa aud. Tot ce ma inconjura. Fosnetul frunselor in timp ce vantul adia printre crengi, sunelele animalelor din padure , si chiar puteam sa miros iarba si roua , si praful din aer .

 Apoi, cativa pasi pe o podea ce se afla undeva sub mine. Cred ca un etaj inferior, ori ceva de genul. Ceea ce m-a dus cu gandul la faptul ca ma aflam intr-o casa. Cel mai probabil la un etaj, iar jos, la parter se mai afla cineva. Sau mai multa lume, dupa sunetele pasilor.

Apoi am auzit vocea catifelata de neconfundat, a carui imagine mi-a aparut imediat in minte:

-         Alice, cat mai are ?  intreba el. Multumesc, raspunse gandului lui Alice probabil.

Dar eram intrigata. Intrigata de faptul ca nu spusese cu voce tare sa aud si eu. Intrigata de faptul ca el era aici, desi nu era posibil.

-         Bella! Sopti el usor aproape de urechea mea. Bella, te rog deschide ochii, ma ruga el pe un ton implorator.

Vroiam sa strig ca nu stiam daca pot, doar ca imi era teama ca vocea mea sa fi pierit.

Luandu-mi timpul necesar, am reusit sa-mi deschid ochii , minunandu-ma de varietatea de culor pe care nici nu le stiusem pana acum. Puteam vedea fiecare firicel de praf din aer, si am tras adanc aer in piept, dorindu-mi sa-l miros...Sa-l gust! Dandu-mi seama totodata ca de fapt nici nu aveam nevoie de aer.

  Apoi, am simtit cum cineva ma strange usor de mana, iar instrinctele mele m-au facut sa ma incordez, si sa ma indepartez de posibilul atacator. Astfel ca , mai inainte ca eu sa-mi duc gandul la bun sfarsit, deja ma aflam in coltul opus camerei, in pozitie de atac , maraind amenintator la cei din fata mea.

Apoi, mai inainte sa-mi las ragaz pentru a ma minuna de cum reusisem sa fac aceste miscari atat de rapide si de perfecte, am intalnit acei ochi aurii , privindu-ma cu caldura.

 Simteam tensiunea din camera , si intorcandu-mi privirea, i-am recunoscut pe Membrii familiei Cullen blocand usa. Baietii stand in fata in pozitie de aparare, iar in spatele lor, femeile ce incercau sa priveasca in camera.

-         Bella ? ma distrase din nou vocea catifelata, facandu-ma sa-mi indrept atentia asupra lui.

Edward statea in spatele unei mese, cu mana intinsa spre mine. Masa pe care statuse mana mai inainte, imi spuse o voce din cap.

-         Bella, e in regula. Esti in siguranta. Nimeni nu-ti va face rau! Spunea el intruna , pe un ton calm dar reticent totoata. Se indrepta cu pasi dinadins mici, si foarte lent, incercand sa se aproprie de mine.

Ma privea intr-un fel calduros, incercand sa ma calmeze , dar totodata am citit nesiguranta , dar continua sa inainteze spre mine, pastrand amandoi contactul vizual.

Ca prin vis, desi foarte clar, am auzit glasul lui Jasper care il avertiza pe Edward, ba chiar ii sfatuia sa nu se aproprie de mine, caci as putea sa-i fac rau . ( Nu neaparat cu aceste cuvinte ).

Insa lui nu-i pasa, continuand sa inainteze, pastrandu-si mana in fata sa, de parca imi cerea sa ma alatur lui.

In cateva secunde, ce mie mi s-au parut o infinitate, era la mai putin de un pas distanta, opindu-se in loc.

-         Bella ? intreba el sovaind. Stiu ca esti debusolata, dar ai incredere in mine. E totul bine, continua el sa ma calmeze.

Desi eu nu intelegeam de ce ii era frica . Si atunci mi-am dat seama ca inca mai stateam in pozitia de atac. Insa imediat ce am gandit asta, corpul meu s-a ridicat in pozitie de “ drepti” .

Usurarea vizibila de pe chipul lui Edward , m-a facut sa zambesc putin, iar asta i-a dat curaj, inaintand pana in fata mea.

Mana lui s-a ridicat, si mi-a mangaiat delicat obrazul, lasand in urma mii de furnicaturi in locul in care ma atingea. Ochii mei s-au inchis pentru o clipa, lasandu-mi obrazul in palma sa.

-         Bella? Ii aduci aminte de mine? Ma intreba el intr-un mod inocent si copilaros de parca intreba un copil.

mi-am deschis ochii, fluturandu-mi repede pleoapele, si ridicandu-mi pivirea spre ochii lui. Am dat din cap, in sens afirmativ, insa nu repede, ci rar, sperand ca am arata sigura pe mine.

-         Edward ! am rostit pentru prima data, iar vocea mea a sunat complet diferit, fiind cea mai frumoasa voce pe care am auzit-o vreodata. Inafara de a lui Edward :)

El a zambit privindu-ma in continuare in ochi, iar apoi si-a indreptata rapid privirea spre ceilalti, care, dupa cum observasem si eu, erau la fel de zambitor, si poate... mandri ?

-         Foarte bine ! spuse Edward zambitor. Cum te simti ?

-         Mai bine acum, am raspuns eu. Numai ca ...nu inteleg, am continuat eu incruntandu-ma.

-         Ce anume ? ma intreba Edward nedumerit.

-         Tu ! Traiesti ! Adica te-am vazut cand ai ... cum e posibil ? Iar eu...  M-am oprit pentru a-mi privi corpul . Eram imbracata intr-o rochita albastra ce contrasta puternic cu pielea mea neobisnuit de alba . probabil opera lui Alice.

-         Bella, eu , ca vampir nu pot sa mor decat daca sunt ars sau , cum ai spus tu, imi este injectat in corp o cantitate mare de substanta toxica , pe care numai agentia ta o detine . Tu ar trebui sa stii mai bine asta , nu? Ma intreaba el zambindu-mi strengareste .

-         Da... am spus eu nu prea sigura pe mine. Si asta inseamna ...

-         Ca acel vampir nu a reusit sa ma omoare. Ma rog... asta ar fi facut... imediat ce ... , lasa el propozitia in aer.

-         Imediat ce ...? l-am indemnat eu sa continue.

-         Imediat ce termina cu tine, se auzi vocea puternica a lui Carlisle.

-         Insa eu am ajuns la timp, si am avut grija de bataus , se lauda Emmet strangandu-si pumnii in maini , scrantindu-si degetele .

-         Lasati-ma doar o secunda! Le-am spus dandu-mi seama de gravitatea situatiei. Deci spuneti ca l-ati omorat pe acel vampir, insa el m-a muscat . Asta inseamna ca ... inseamna ca...

-         Esti vampir acum , spuse cu vocea trista Edward.

-         Nu se poate ! am soptit eu, desi cu totii m-au putut auzi.

-         Nu-ti fa griji, totul va fi bine ! incerca Edward  sa ma linisteasca , insa eu deveneam din ce in ce mai nervoasa.

Dintr-o data am vazut cum toti se incordeaza , gata sa-si ia pozitiile de aparare, probabil gandindu-se ca voi ataca . Atunci am realizat ca nu mai eram eu. Totul se schimbase .

.... Nu-mi dorisem niciodata nemurirea , desi parea ca ma nascusem sa devin vampir . Totul era atat de nou, atat de infricosator si de emotionant, dar intr-un mod pozitiv. Adoram sa fiu ceea ce devenisem si chiar daca in viata mea de om nu-mi dorisem decat sa-i omor pe cei in care ma transformasem , era pentru faptul ca nu ii stiam . Ca si cum judecasem toate cartile dupa copertele lor. Iar acum, totul devenise atat de clar, de parca toata viata mea am fost oarba , si dintr-o data mi sa dat sa vad. Sa vad ceea ce nu am mai vazut niciodata, sa simt cu toata fiinta mea ceea ce credeam imposibil .

   Acum totul parca intrase pe fagasul sau. Nu ma mai gandeam la razbunarea parintilor mei. Trebuia sa ascult de ei de cand mi-au aparut in vis , si mi-au spus sa-mi traiesc viata caci doar asa ei vor fi impacati. Asa ca le-am urmat sfatul. Devenisem vampir si Edward s-a dovedit a fi chiar ceea ce-mi mai trebuia. Ok, recunosc ca parintii nu-mi spusesera sa fac chiar asta , dar era destul de interpretabil, daca stau bine sa ma gandesc .

    Phil... ei bine, a inteles in sfarsit ca nu se poate lupta cu morile de vant, asa ca si-a dat demisia de la agentia care , oricum fusese desfiintata dupa doua luni din motive politice.

Inca mai tin legatura cu el, fiindca chiar tinueam la el ca la un tata . Aveam de gand sa mai stau pe langa el macar vreo 60 de ani ,  sa ma asigur ca o duce bine. Apoi, voi pleca undeva departe, traindu-mi infinitatea cu noua mea familie ...

                                                            ********

     -         Iubito ce faci ? ma intreaba Edward dragastos venin langa mine si cuprinzandu-ma in brate de la spate.

-         Ma gandeam, spun eu , inca privind pe fereastra imensa de la noua noastra casa din Antartica.

    -            La ce ? ma intreaba el din nou cu o voce senzuala incepand sa ma sarute pe gat.

    -         La ultimii ani, am spus eu zambind , si intorcandu-ma spre el, cuprinzandu-l cu bratele de dupa gat.

   -         Hmm... marai el ridicandu-se de la gatul meu la buze , incepand sa mi le sarute , dar cand sarutul devenea m-ai pasional, s-a oprit , maraind incet, si lasand un oftat s-a dezlipit de mine . Dar inainte ca privirea mea intrebatoare sa-l faca sa-mi spuna ce este in neregula...

-         Aaa... sper ca nu deranjez! Striga Alice de langa usa larg deschisa acum. Am anuntat inainte, spuse ea uitandu-se la Edward si zambind draceste.

-         Mda... mormai el si isi dadu ochii peste cap.

-         Si oricum, continua Alice, Bella nu avea chef de giugiuleala ! spuse ea    scotand limba la Edward , apoi isi indrepta privirea spre mine. Pentru ca mergem la shopping!!!! Si o sa-ti placa ! spuse el, repezindu-se la mine si luandu-ma cu forta de maini, tragandu-ma dupa ea spre usa, in timp ce eu ceream ajutor din priviri de la Edward. Tradatorul ! Zambi si imi facu cu ochiul chiar inainte sa ies din camera . Dar lasa ca i-o fac eu lui ! mi-am spus in minte, bucurandu-ma ca nu imi poate citi gandurile .